29032024

Back Eşti aici:Home Articole Concepte de baza Constructe teoretice folosite în relaţiile publice

Constructe teoretice folosite în relaţiile publice - Teoria publicurilor implicate

Index articole

Teoria publicurilor implicate (stakeholders)

Această teorie oferă un cadru pentru înţelegerea felului în care indivizii, grupurile şi alte organizaţii ajung să interacţioneze cu o anume organizaţie. Interesul pentru aceste tipuri de public trebuie să conducă la acţiuni de management strategic, în măsură să definească strategii de comunicare adecvate profilului, intereselor şi aşteptărilor fiecărui public. Majoritatea lucrărilor din acest domeniu vorbesc despre susţinători ("stakeholders”) şi public. Primii reprezintă "acele persoane care pot afecta sau sunt afectate de acţiunile, deciziile, politicile, practicile sau scopurile organizaţiei" (R.E. Freeman, 1984, p. 25). Autorul amintit consideră că orice departament de relaţii publice trebuie să inventarieze publicurile legate de organizaţie şi să construiască o "hartă a susţinătorilor"; aceştia vor constitui obiectivul principal al programelor de comunicare concepute de specialiştii în relaţii publice.

R.L. Heath (1997) a clasificat publicurile implicate în publicuri definitie ca activiste, actori din interiorul domeniului unei organizaţii, potenţiali activişti, consumatori, angajaţi, legislatori, investitori, vecini, mass media (pentru o sinteză a clasificărilor publicurilor, C. Coman, 2001, p. 25-29). Fiecare tip de public implicat are reacţii specifice în funcţie de situaţii: în momentele de crize unele publicuri devin foarte active, iar altele sunt în aşteptarea unei reacţii din partea organizaţiei. De asemenea, datorită intereselor diferite, publicurile implicate pot să fie în relaţii de competiţie sau conflict unele cu altele. Acest lucru crează mari dificultăţi în alcătuirea mesajelor de relaţii publice: un accent prea mare pus pe problemele unui grup (pentru a răspunde aspiraţiilor acestui tip de public) poate conduce la nemulţumire din partea altui public.  Din această cauză studierea publicurilor reprezintă o prioritatea pentru activitatea de relaţii publice.

Complexitatea publicurilor implicate conduce la concluzia că relaţiile publice nu pot să se dezvolte prin privilegierea mijloacelor de persuasiune, deoarece acestea nu pot atinge în mod egal interesele şi aşteptările tuturor tipurilor de public. Scopul relaţiilor publice trebuie să fie, în formularea lui R.L. Heath, "reducerea diferenţelor" între viziunea organizaţiei şi viziunile publicurilor implicate. În acest context relaţiile publice ar trebui să implice acţiuni pro-active (pentru a anticipa aşteptările sau îngrijorările publicurilor), acţiuni adaptative (pentru a acoperi distanţa dintre aşteptările publicurilor şi resursele şi strategiile organizaţiei), acţiuni defensive (pentru a apăra poziţiile asumate de organizaţie) şi acţiuni reactive (pentru a lupta împotriva unor obiective ale publicurilor implicate).

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP