28032024

Back Eşti aici:Home Interviuri Good Talks Cristina Hurdubaia: Aș merge cu o căruță la Parlament să le arăt aleșilor că satul românesc are ceva sfânt și greu de găsit în alte părți

Cristina Hurdubaia: Aș merge cu o căruță la Parlament să le arăt aleșilor că satul românesc are ceva sfânt și greu de găsit în alte părți

Pin It

Cristina Hurdubaia

Jurnalistă de cursă lungă, reinventată natural în om de PR pentru proiecte din zona culturii alternative, Cristina Hurdubaia sau Hurdis (sau Țăranca Urbană așa cum o găsiți pe Facebook) este probabil cel mai înfocat fan al satului românesc pe care-l cunosc. Practic, dormitorul lui Hurdis este o cameră de muzeu, unde are mobilă veche de 100 de ani, unde nu lipsesc covoarele țesute, cuverturile, scăunelele alea mici pe care se mânca cândva și evident de unde nu lipsește nici măcar soba. Ar vrea să-și construiască o casă lângă Roșia Montană ca să fie mai aprope de oamenii de acolo pe care-i iubește tare mult, crede că ulciorul este șansa României de a se promova corect în afară și s-ar duce cu căruța la Parlament să-i convingă pe politicieni să nu lase satul românesc și meșteșugurile tradiționale să moară. Mereu agitată, uneori visătoare și de cele mai multe ori emanând un aer ștrengăresc, combinat cu un profesionalism de neegalat, Cristina face parte din acei oameni de bine din România cu care ne mândrim să deschidem seria interviurilor Good Talks, o inițiativă Rogalski Damaschin Public Relations în parteneriat cu PR România.

Cristina, pare că ești o adevărată ambasadoare a satului românesc. Cum s-a născut pasiunea ta pentru sat, pentru oamenii de la țară?

Mulți mă tot întreabă asta și mereu încerc să găsesc un răspuns. Eu sunt născută la oraș, însă vacanțele le petreceam la bunici și mai încoace ai mei s-au mutat la sat, așa că eu sunt deja o țărancă adoptată :) De când mă știu, mobila hurdisam fost fascinată de oamenii de la țară, de felul lor simplu de a se purta, de a vorbi, de forța aceea de a munci non-stop la câmp sau pe lângă casă, fără să respire, fără să se plângă. Pentru mine toate acestea, copil fiind, parcă făceau parte dintr-o poveste și mereu mă întrebam de ce e diferența asta dintre oraș și sat – la oraș, oamenii erau ca niște roboți, erau agitați, nu aveau timp niciodată de nimic, pe când la țară, oamenii din jurul meu parcă rămâneau mereu la fel, parcă nu îmbătrâneau, aveau aceleași obiceiuri, erau mereu calzi, nu-și neglijau niciodată copiii/nepoții.

În plus, tot de copil, strângeam tot ce era legat de viața satului – linguri, străchini, covoare țesute, aveam, așa, un fel de zestre a mea, care s-a mărit an de an. Între timp, ai mei și prietenii mei au sesizat că sunt pasionată de lucrurile astea țărănești și au început fie să le strângă și ei pentru mine, fie să mi le cumpere. Îmi amintesc că acum mulți ani, vreo 20 să fie, tata a găsit săpând în grădină un fier de călcat din ăla cu cărbune, apoi, un suport de cană, ambele vechi, pe care le-a lustruit lună și m-a așteptat cu ele la poartă când m-am dus acasă.

Dormitorul meu, de exemplu, arată ca o cameră de muzeu – mobila are vreo 100 de ani, nu lipsesc covoarele țesute, nici cuverturile, nici zecile de obiecte din zona asta, nici scăunelele alea mici pe care se mânca cândva și nu, nu lipsește nici soba.

Colaj Cristina Hurdubaia 2

Anul trecut, după ziua mea, mi-am dat seama că toată lumea mă identifică chiar ca pe o țărancă urbană. De fapt, am realizat că, de niște ani, eu nu mai primesc altfel de cadouri decât ulcioare, icoane, țoale, pături, etc. Așa că m-am decis să caut niște cursuri din zona asta, ca să încerc să mă perfecționez cumva, și când am intrat pe Google, ce să vezi, nu numai că erau cursuri, dar exista o facultate de profil. Întâmplare (cu ghilimele evident): a doua zi era ultima zi de înscriere și era anul în care se dădea admitere, pentru că se dă din 2 în 2 ani. Și pentru mine ăsta a fost un semn pe care nu l-am mai ignorat așa cum făcusem până atunci. Și uite așa am ajuns studentă la Etnologie și mi-s tare mândră de asta.

Dacă ar fi să promovezi România în afara țării prin intermediul unui obiect simbol de la țară care ar fi acela?

Chiar m-am gândit de câteva ori la asta. Am ales ulciorul. Nu știu, pentru mine e un simbol sută la sută românesc, are și utilitate și poate fi pus și în ... bibliotecă lângă cărți :)

Ce-ai face tu pentru revigorarea satului românesc?

Aș pune „pe picioare” toate casele tradiționale lăsate în paragină și aș face în fiecare sat câte o casă-muzeu, care să îl reprezinte, care să poată fi vizitată de cei ce ajung acolo. Aș da bani tinerilor pentru a-și ridica de la zero astfel de case, cu prispă, cu obloane și acoperiș din țiglă. Aș renaște ideea de șezătoare, duminică de duminică. Și de horă. Aș proiecta sâmbăta, așa cum se făcea odată la țară, toate filmele vechi și noi despre satul românesc. I-aș învăța pe oameni, din nou, că ceea ce avem noi acolo, la sat, e ceva sfânt și greu de găsit în alte părți. Și aș mai umbla cu căruța din poartă în poartă. Nu, nu glumesc, și până la Parlament aș merge cu căruța :)

Zi-mi patru proiecte de suflet la care ai lucrat sau la care vrei să lucrezi

Într-o zi, m-am hotărât să fac un site despre tradiții, pentru mine. Unde să adun tot felul de povești tradiționale, să fie ca un portal. Și i-am zis Cooperativa Tradițională. Și ușor, ușor, tot postând și pe Facebook ce postam pe site, a început să crească și să crească, de aveam la unele articole chiar mii de like-uri. Îmi doresc să pot merge mai departe, să am timp și fonduri ca să pot merge prin țară și să scriu/filmez povești cu oameni minunați de la țară, care mai păstrează încă anumite tradiții, pentru a afla cât mai mulți despre ei/ele.

În vara asta, dacă am noroc, dacă nu, sper că la anul, vreau să realizez un documentar despre Drăgaica (Sânziene – în unele locuri din țară, bătrânii au început să renască această sărbătoare de frică sa nu piară de tot), e o idee pe care mi-a dat-o doamna profesoară Narcisa Știucă, de la facultate.

La toamnă, între 18 și 20 septembrie, sper să îmi iasă ediția pilot a Festivalului de film Etno Culese din Balkani. Visez să merg cu acest festival, când o fi să crească, prin comunitățile de români de afară, am și început să și iau legătura cu acestea, pentru a testa terenul. Mă mai ocup de partea de PR și pentru trupa Subcarpați, cam de pe la începuturile lor. Este proiectul la care țin cel mai mult, dintre cele care nu sunt „născute” de mine, din tot ce am. Vă recomand să îi ascultați – muzica e free pe www.subcarpati.com

La ce locuri din România ți-a rămas gândul?

Am rămas cu gândul la două locuri. Roșia Montana, pentru locurile acelea minunate și pentru oamenii aceia curajoși care au rămas acolo din iubire pentru satul lor, la un moment dat, am făcut un reportaj TV acolo și am plecat tare impresionată și îndrăgostită de acest loc. Visez chiar să îmi cumpăr o casă țărănească la Roșia Montana. La fel de drag îmi este și Sibiul, m-aș muta acolo și acum, dacă aș putea. Nu știu de ce, dar cred că în altă viață am trăit în acest oraș minunat.

Satul Romanesc 2

Cum arată o zi din viața oamenilor de la sat pe care i-ai cunoscut?

Îți spun tot din amintirile din copilărie: trezirea la ora 5. Dat mâncare la animale. Făcut mâncare. Plecat la câmp. Muncă până pe la ora 13. Masa de prânz sub umbra nucului. Și un pahar de vin, ca să plece căldura asta odată. Întors acasă, mai aproape de apus. Animalele se agită de foame în curte. Dat mâncare la animale. Măturat în curte, făcut iar mâncarea de seară, cu mămăliga aburindă pe masă, tăiată încă cu ață. Povestit la masă ce s-a mai întâmplat peste zi, răstălmăcit ce au mai zis oamenii la câmp. Spălat în lighean. Mâini și tălpi aspre de muncă. La ora 9 jumate seara, liniște în curte. Somn dus în casă, tulburat de sforăitul lui tataia. Pentru că iar vine o nouă zi de muncă.  

De ce ar trebui să ne pese de satul românesc?

Pentru că satul românesc este cel mai frumos loc de pe pâmânt. Pentru că avem norocul de a-l avea noi și nu alții. Pentru că încă mai avem tradiții și e păcat să le pierdem de tot.

Trei lecții de viata pe care le-ai învățat din călătoriile tale prin țară

•    Nu uita să îți ajuți semenele atunci când are cu adevărat nevoie – la țară încă e literă de lege
•    Lucrurile mărunte dau sens vieții – miroase un măr abia cules din copac
•    Fii mândru că ai norocul de a fi român și comportă-te ca atare – când vine în vizită un străin, pune-l la masă și ai grijă să-i fie bine


Cristina Hurdubaia (Hurdis, Țăranca Urbană) - jurnalist vreo 20 de ani, premiat pentru reportaje, anchete, activitate jurnalistică și simț civic. De patru ani, PR-istă la Hurdis PR pe zona de cultură alternativă și pe zona tradițională.

Proiecte personale – www.cooperativatraditionala.ro, www.cooperativaurbana.ro,  iar în lucru – Festivalul de Film Etno Culese din Balkani, ce se va desfășura între 18 și 20 septembrie la Muzeul Țăranului Român.  Speră ca la un moment dat să realizeze un scurtmetraj – Crâșmărița, în memoria stră-străbunicii ei.


Good Talks este o inițiativă Rogalski Damaschin Public Relations în parteneriat cu PR Romania prin care agenția își propune să stea de vorbă cu oameni de bine care fac lucruri pe bune. Good Talks este despre oameni curajoși, creativi, responsabili, care prin tot ceea ce fac schimbă puțin câte puțin România în bine.


Rogalski Damaschin Public Relations susține că este posibil ca prin comunicare întreaga comunitate să evolueze, într-o perioadă în care consumatorii au așteptări din ce în ce mai mari de la branduri, companii şi lideri. Misiunea agenţiei este să creeze un impact social și economic pozitiv, prin idei care inspiră schimbarea în bine. Astfel, agenția promovează în practica şi limbajul curent al PR-ului conceptul de “good advocacy”, care desemnează o comunicare militantă, onestă și creativă, de natură să genereze conținut valoros și rezultate pozitive atât pentru companii, cât şi pentru consumatori.  Agenţia se structurează în două arii de specialitate: consumer PR, coordonată de Alina Damaschin, în calitate de Creative Leader şi corporate PR, divizie coordonată de Eliza Rogalski, în calitate de Strategy Leader.


Interviu realizat de Dorian Ilie, Consumer PR Director, Rogalski Damaschin PR

 

 

 

 

 

Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP