09122022

Back Eşti aici:Home Articole Concepte de baza PR - o lume feminină?

PR - o lume feminină?

Pin It

velvet_ghetto_prSe împlinesc 26 de ani de la publicarea "Ghetoului de catifea", un studiu în care Cline trata feminizarea din ce în ce mai accentuată a relaţiilor publice. Indiscutabil, domeniul este astăzi unul dominat de femei – şi, într-adevăr, experienţa mea britanică mi-a confirmat că 90% dintre studenţii cursurilor de relaţii publice şi a celor care aspiră la o calificare post-universitară în PR sunt reprezentantele sexului feminin.


În plus, ambele asociaţii profesionale din Marea Britanie sunt conduse de femei: Sally Costerton (preşedinte şi CEO la Hill & Knowlton EMEA) este preşedinte al PRCA, în timp ce Jane Wilson este CEO la CIPR. Nu există totuşi o linie continuă la top pentru că preşedintele ales al CIPR este Paul Mylrea şi directorul executiv al PRCA este Francis Ingham.

Totuşi, putem spune că există semne de progres, în sensul că orice tânără care îmbrăţişează o carieră în PR are şansa de a lucra la cel mai înalt nivel, în consultanţă sau în departamentele in-house. Conceptul unui "tavan de sticlă" aparţine istoriei, nivelul de salarizare între sexe fiind comparabil, executivii considerând la fel de firesc să primească sfaturi strategice de la o femeie ca şi de la un bărbat - n’est pas?

O analiză a şcolilor de gândire feministe şi a practicii relaţiilor publice reflectă aşadar o evoluţie pozitivă – în ciuda faptului că aceasta se face cu doi paşi înainte, unul înapoi. Femeile nu mai sunt îngrădite în roluri cu caracter preponderent tactic, şi, măcar dintr-o perspectivă educaţională, această profesie este percepută ca fiind una care se potriveşte cel mai bine unei tinere la început de carieră. Din paginile revistei PR Week, din anunţurile poziţiilor vacante aflăm însă că bărbaţii încă fac salturi din joburile lor anterioare de jurnalişti direct în poziţii de conducere şi management.

În anumite arii ale domeniului (cel puţin în Marea Britanie), linia de demarcaţie între cele două sexe este una foarte clară. În arena relaţiilor cu presa, doar bărbaţii pot, în viziunea clienţilor importanţi ai agenţiilor, să ţină în frâu mass-media, în timp ce femeile organizează mai degrabă evenimente. În politică, foşti jurnalişti se duelează cu corespondenţii naţionali, în timp ce femeile îndeplinesc mai degrabă rolurile administrative specifice funcţionarilor publici. În industria auto, femeile de regăsesc preponderent în funcţii care pun accentul pe evenimente, în timp ce foşti jurnalişti specializaţi sunt cei care discută chestiuni tehnice cu omologii lor masculini rămaşi pe baricadele mass-media. Totuşi, în industria frumuseţii, Diavolul de îmbracă de la Prada, femeile puternice reuşind să răzbată în funcţii de conducere în mass-media şi PR. Marile firme de consultanţă par a fi în continuare conduse cu preponderenţă de bărbaţi, numirile în cele mai importate funcţii de conducere făcându-se de regulă cu foşti jurnalişti de top, vânaţi neîncetat de firmele de recrutare. În acest context, putem doar presupune că "munca efectivă" este realizată de armatele de femei care ocupă poziţii de account executive până la account director.

Contează acet lucru? Nu oferă PR-ul o opţiune optimă pentru cariera femeilor - ele putând astfel combina munca, familia şi alte angajamente cu "soft skills"-urile lor înnăscute? Nu sunt femeile capabile să acceadă la vârf fără a se confrunta, după cum susţine Costerton, cu sexismul? Cunosc câteva femei în poziţii de top în industria auto - şi încă multe altele care aşteaptă să le urmeze pe posturi de conducere la branduri importante de automobile (odată ce bărbaţii care deţin momentan aceste poziţii ies la pensie sau avansează în alt mod!). Ceea ce este însă interesant este faptul că femeile par, de cele mai multe ori, să aibă o imagine mai generoasă asupra a ceea ce se poate obţine prin relaţii publice într-o organizaţie, dincolo de o acoperire decentă pentru lansarea unui nou model în revistele auto.

Similar, femeile cu experienţă în domeniul PR care se întorc pe băncile şcolii pentru a dobândi o specializare academică suplimentară, fac acest lucru pentru a da un nou impuls propriei cariere, făcând din educaţie şi experienţă armele preferate. Acelea care sunt absolvente ale celor mai bune cursuri de PR combină o înţelegere strategică cu aptitudini practice solide - şi cu ambiţii de carieră care nu se limitează la joburi "roz şi pufoase".

PR-ul este o lume feminină, dar o lume complicată, ca oricare alt domeniu în care cineva doreşte să facă carieră, şi în care şi tinerii, nu doar tinerele absolvente, se vor confrunta cu greutăţile avansării pe măsură ce îşi clădesc propriul drum, căutând să ajungă la un echilibru optim între viaţa profesională şi cea personală.

Da, există anumite probleme specifice pe care femeile trebuie să le înfrunte – iar eticheta pusă rolului lor şi profesiei în sine trebuie să fie contestată dintr-o perspectivă liberală. Există bariere individuale şi instituţionale şi stereotipuri ce trebuie depăşite în multe arii ale PR-ului. Dar, în plus faţă de problematizarea legată de sexe, relaţiile publice au nevoie şi de o doză de pragmatism şi poate şi de o notă festivă. Vorbim aici de un domeniu multi-faţetat şi dinamic, din perspectiva construirii unei cariere, cu oportunităţi de a lucra ca artizan de abilităţi, consilier strategic, ambasador al unei mărci, expert în gestionarea crizelor şi în multe alte roluri nuanţate în nenumărate domenii ale unei organizaţii, atât ca angajat al unei companii, al unei firme de consultanţă, dar şi ca liber profesionist.

Crezul meu este că domeniul relaţiilor publice oferă o alternativă modernă de carieră, fiind un domeniu dinamic care nu cunoaşte limite conceptuale şi în care bagajul individual de deprinderi, competenţe, experienţe şi cunoştinţe ne permite să ne creăm un tapet personal al angajării într-o companie (şi al activităţii într-o profesie liberală). Dacă acest tapet este ţesut din fire de mătase sau este nituit ca o armură de fier, alegerea ne aparţine în totalitate.



În original "PR – it’s a woman’s world". Reprodus cu acordul redacţiei "PR Conversations". Copyright PR Romania pentru versiunea în limba română.

Cline (1986): The Velvet Ghetto. The impact of the increasing persantage of women in public relations and business communications

Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central    GFPR new logo web            logo SMP          chapter4 logo dccom LOGO nou siteGMP logo 2