06122021

Back Eşti aici:Home Articole Jurnalism Hans-Peter Siebenhaar, redactor economic Handelsblatt: Avem nevoie de o nouă economie a jurnalismului

Hans-Peter Siebenhaar, redactor economic Handelsblatt: Avem nevoie de o nouă economie a jurnalismului

Pin It

hans_siebenhaarDavid Cohn, un tânăr jurnalist din California, a devenit cunoscut peste noapte. Pentru că a avut o propunere deosebită, despre cum poate fi salvat jurnalismul american de calitate pe timp de criză: pe pagina sa de web cere donaţii pentru documentarea articolelor. De pildă, părinţii pot sponsoriza un reporter cu câţiva dolari pentru documentarea avantajelor şi dezavantajelor şcolilor locale. Noul model se numeşte colectarea de fonduri pentru un jurnalism de calitate. Ideea cu aplicabilitate practică redusă aruncă însă o lumină importantă asupra crizei ziarelor din SUA.

Fără exemple franceze, fără scenarii americane de groază, un lucru este clar: avem nevoie de o nouă economie a jurnalismului. Hans-Peter Siebenhaar, redactor economic la Handelsblatt,  este de părere că pentru calitate se poate plăti.

Lista morţii devine mai lungă


Nevoia e mare, lista morţii devine din ce în ce mai lungă: în Denver s-a stins Rocky Mountains News, în Seattle Seattle Post şi în Arizona Tucson Citizen. Detroit News şi Detroit Free Press tipăresc numai trei zile pe săptămână. Ann Arbor News în Michigan a închis de vara trecută. Boston Globe, o fiică a marelui New York Times, a frizat dezastrul. Dacă în 1990 încă existau în SUA 1611 ziare, în noul mileniu mai erau numai 1480 - în ciuda boom-ului publicităţii din timpul new economy. În 2008, numărul lor a scăzut conform declaraţiilor asociaţiei tipografilor americani la un minim istoric de 1408.

Nu există dubii: jurnalismul de calitate e în retragere - nu numai în Statele Unite, cea mai mare piaţă de media la nivel mondial. Condiţiile economice cadru s-au deteriorat atât de mult, că finanţarea documentărilor este din ce în ce mai mult pusă sub semnul întrebării. Ziarele şi revistele se află însă în aceeaşi barcă ca şi staţiile private TV sau radio.

Jurnalismul în capcana publicităţii


După cinci decenii de creştere continuă, între 2000 şi 2009 se înregistrează de cinci ori câte un minus înaintea încasărilor din reclame. Piaţa publicităţii pentru mediile clasice se topeşte de la începutul crizei în toamna lui 2009 ca zăpada sub soarele de mai. Conform Asociaţiei Centrale a Publicitarilor (ZAW), încasările vor scădea anul acesta sub limita de 20 de miliarde. Jurnalismul este în capcana publicităţii. Nu mai poate să se finanţeze în mare parte din reclame.

Capcana "gratis"


Mediul ziarelor este extrem de dur la Londra. În faţa fiecărei staţii de metrou miliardarul rus Alexander Lebedev face cadou ziarul său tradiţional Evening Standard. Fostul oligarh a cumpărat ziarul înfiinţat în 1857 la începutul lui 2009 pentru un preţ simbolic de o liră. Evening Standard este câştigătorul în războiul londonez al ziarelor gratis - cel puţin deocamdată. Pentru că concurenţii au murit deja din cauza lipsei de succes economic. Soarta lui Evening Standard este încă deschisă. Numai atât este clar: britanicii s-au obişnuit încet-încet să primească ziare gratis. Fântâna jurnalismului este otrăvită.

Anul 2010 nu va fi doar în Marea Britanie un an de încercare pentru branşa editurilor. Pentru că nici în Germania nu există din punct de vedere economic lumină verde pentru ziare şi reviste. O relansare rapidă a pieţei publicităţii nu pare probabilă. Optimiştii vorbesc în cel mai bun caz de un uşor trend ascendent. Internetul nu poate încă să compenseze încasările în scădere din reclame.

De-a lungul anilor managementul editurilor a pariat pe strategia greşită. În domeniul online companiile de media au făcut cadou conţinut încă de la inventarea internetului acum un deceniu şi jumătate. Raţionamentul a fost simplu: mai întâi umplem biserica şi după aceea facem colecta. O greşeală cardinală.
Capcana subvenţiilor

Nu este criza jurnalismului de calitate nimic altceva decât o chestiune de proprietate? Se află salvarea la casele de editură, care sunt în proprietatea cititorilor sau angajaţilor lor sau care trăiesc din subvenţiile de la stat sau din donaţiile organizaţiilor non-profit? Din trecut ştim cât de lipsite de succes sunt ziarele de partid sau de biserică. Cititorii refuză publicaţiile în spatele cărora se află un interes.

Din punct de vedere economic sunt oricum un butoi fără fund. În multe ţări au dispărut din această cauză de pe piaţă sau duc o existenţă în umbră. Dispariţia săptămânalelor ca Deutsches Allgemeines Sonntagsblatt sau Vorwärts (există azi ca publicaţie lunară) sunt dovezi în acest sens.

Avem nevoie de o nouă economie


Calitatea jurnalistică are numai atunci o şansă, dacă ia naştere independent. Ideea din spatele modelului francez de a vărsa bani din impozite la ziarele şi revistele aflate în dificultate este fatală. Franţa este un exemplu didactic. Deja astăzi Elysée-ul controlează indirect cele mai importante foi de opinie în Franţa. Cititorii întorc spatele din ce în ce mai mult ziarelor cu tradiţie. Poate tocmai dependenţa politică este motivul principal pentru care cotidienele din Franţa se află într-o situaţie economică mai dificilă?

Locul de taxare


Un jurnalism independent este premisa unei societăţi libere. Democraţia nu funcţionează fără medii independente din punct de vedere economic şi politic. Este înţelepciune populară, dar totuşi adevărat.

Întrebarea este numai: cum poate fi finanţat jurnalismul de calitate în viitor? Pentru că rentabilitatea editurilor şi concernelor de media este relativ modestă, multe au chiar pierderi. Ceea ce ne trebuie în această criză existenţială a mediilor clasice, este o nouă economie a jurnalismului.

Filosoful spaniol José Ortega y Gasset ştia: trecutul nu ne poate spune ce facem, însă ne poate spune ce nu trebuie să facem. Şi Rupert Murdoch a învăţat. Magnatul media, care niciodată nu se sfieşte să vorbească deschis, le-a dat lecţii înainte de Crăciun colegilor din presă. A anunţat moartea vechiului model de afaceri bazat pe publicitate. În acelaşi articol a anunţat că de acum încolo conţinuturile de calitate nu vor mai fi gratis.


Nu există dubii: viitorul companiilor de media şi a jurnalismului vor depinde de cât de repede şi sustenabil îl vor determina pe client să se prezinte la casă pentru ştiri, articole de fond, reportaje şi analize în internet şi pe mobil. Industria muzicii atât de reticentă în trecut a arătat deja că se poate. Cu serviciul iTunes al producătorului de computere şi telefoane mobile Apple, branşa are un model de distribuţie cu creştere rapidă şi care aduce încasări în era digitală.

În branşa germană a ziarelor şi revistelor există între timp prime şi importante încercări de stopare a extrem de periculoasei culturi gratis. Cea mai mare editură de ziare a Europei Axel Springer a ieşit la linia de start chiar înaintea Crăciunului cu aplicaţii contra cost pentru cele două publicaţii importante Bild şi Welt. Alte edituri - chiar dacă încă timid - le urmează exemplul.

Posibilităţi pentru conţinuturi plătite


Cifrele de la Springer vorbesc de la sine. La mijlocul lui ianuarie Axel Springer anunţa cu mândrie că au fost cumpărate deja peste 100.000 de aplicaţii ale mărcilor sale. Un succes, în ciuda criticii vehemente din comunitate. Încasările sunt fireşte la momentul de faţă încă destul de modeste. Un abonament lunar Bild pe iPhone costă încă mai puţin decât un pahar de apă la cafenea. Dar a oferi conţinuturi pe telefoanele mobile contra cost, acesta este primul pas spre o nouă economie a jurnalismului.

Este însă naiv să credem că toate ziarele şi revistele cu conţinut contra cost vor prospera în lumea digitală. Utilizatorul va fi dispus să plătească în viitor pentru informaţii digitale numai în cazul conţinutului exclusiv sau specializat. Succesul ziarului economic Wall Street Journal, care a avut o cifră de afaceri de aproximativ o sută de milioane de dolari, este un exemplu în acest sens.

Ştiri generale vor exista în continuare gratis în reţea. De asta se îngrijesc cantităţile enorme din oferta informaţională ARD şi ZDF. Posturile publice, cu încasări anuale de peste opt miliarde de euro, nu trebuie să îşi facă în mod tradiţional multe griji de condiţiile de pe piaţă. Aplicaţia gratis a Tagesschau, emisiunea reprezentativă de ştiri a ARD, este de aceea nu numai o provocare, ci un atac la noua politică a mediilor independente ca revistele, cotidienele sau posturile private.

Proba de maturitate


Şansele pentru viitorul companiilor de media nu stau rău, dacă paid content-ul va fi dezvoltat repede şi consecvent şi nu va fi sabotat politic. Pentru că pentru calitate şi exclusivitate clientul este dispus să plătească. Se întâmplă în muzică, în radio şi în tv. Marea acceptanţă de care se bucură abonamentul radio-tv este o dovadă în acest sens. De ce ar fi altfel în cazul ziarelor sau revistelor?

Schimbarea către paid content va costa editurile în primul rând public. Adevărul amar este: branşa editorială nu poate ocoli o sanare de piaţă în momentul schimbării modelului pe conţinuturi plătite. Face parte dintre absurdităţile branşei, ca la fiecare lansare de ofertă media să se deplângă imediat moartea jurnalismului vestic.

Există încă foarte multe ziare cărora le este din ce în ce mai greu să se finanţeze pe termen lung din publicitate şi abonamente. De aceea anul 2010 va fi unul de probă pentru branşă. Rupert Murdoch vrea să ceară anul acesta bani pentru toate conţinuturile ziarelor sale (Wall Street Journal, Times, New York Post). Tot pentru acest an, Google a anunţat un sistem de plată online. Prin acest sistem plata diverselor articole sau un abonament online pot fi achitate foarte uşor.

Jurnalismul independent are nevoie de companii puternice. Pentru asta e nevoie de curaj pentru a merge pe drumuri noi cu conţinuturi plătite şi a lua decizii nepopulare. În viitor minicomputere ca "ipad" de la Apple vor penetra piaţa, cu posibilităţi neimaginate pentru conţinuturi plătite. Nimeni nu mai are bani pentru a face cadou conţinuturi jurnalistice - în afara poate câtorva miliardari ruşi vanitoşi din Londra.


Hans-Peter Siebenhaar, născut în 1962, are un doctorat în ştiinţe politice şi este redactor economic la „Handelsblatt“.
În original Wozu noch Journalismus? Gratis ist der Tod publicat în Süddeutsche Zeitung în data de 5 Martie 2010. Reprodus cu acordul redacţiei germane PR Journal şi al autorului. Traducere Casa de Traduceri, adaptare Dana Oancea, Forum for International Communications. Copyright 2010 PR Romania pentru versiunea în limba română.
Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central    GFPR new logo web            logo SMP          chapter4 logoSigla Action Global Communications web dccom LOGO nou siteGMP logo 2        Logo ThePublicAdvisors  logo oxygen site