Articole Etica in PR ‚Tocmai componenta de etică s-a pierdut pe drum’. În dialog cu Simona Dan și Raluca Mihălăchioiu, The Public Advisors
‚Tocmai componenta de etică s-a pierdut pe drum’. În dialog cu Simona Dan și Raluca Mihălăchioiu, The Public Advisors
- 15 Aprilie 2020 |
- Dana Oancea
Un derapaj fața de etica profesiei îl reprezintă condiționarea îndeplinirii job-ului de o recompensă financiară sau de altă natură. Este un drum cu două sensuri, derapajele venind atât dinspre industria de PR către media, ca exemplu de stakeholder, cât și dinspre instituții de presa către PR – Simona Dan și Raluca Mihălăchioiu, Managing Partners The Public Advisors, în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR.
Considerați că ar trebui să vorbim mai mult despre etică în PR – în școli, organizații și în spațiul public?
Cercetările arată că percepția asupra meseriei este una nu tocmai pozitivă, echivalând-o cu concepte precum manipulare, propagandă și lobby. Dacă plecăm și numai de la aceste date, dezbaterile în spațiul public sunt clar insuficiente și lipsite de eficiență. Or, tocmai componenta de etică s-a pierdut pe drum, de s-a ajuns aici. Pentru că intrinsec, PR-ul nu există fără etică. Și publicurile reprezintă cel mai bun barometru: acceptă sau resping un brand pe baza percepției de adevăr pe care o au în relație cu acesta.
De curând, International Public Relations Association a completat definiția PR-ului cu elemente de etica («through trusted and ethical communication methods»). Altfel spus, PR-ul creează relații între organizații și publicurile lor, bazându-se pe transmiterea de informații ce au fost obținute pe căi etice și de încredere.
Dacă ar fi să schițăm un tablou al problemelor etice în industria locală de PR, cu ce ar trebui început?
În ceea ce priveste etica în meseria noastră, sunt doua unghiuri din care ne putem uita la subiect: etica de business și etica profesiei.
În prima ipostază, s-ar încadra conflictul de interese, respectiv oferirea de servicii strategice de PR simultan pentru mai multi jucători din aceeași piață, de exemplu. Un lucru îmbucurător în ultimii ani este faptul că specialistul de PR are acces la cel mai înalt grad de decizie dintr-o companie și, astfel, la strategiile pe termen lung ale acesteia. În acest context, este o dovadă de etică de business oferirea de exclusivitate unui singur jucător.
Un derapaj fața de etica profesiei îl reprezintă condiționarea îndeplinirii job-ului de o recompensă financiară sau de altă natură. Este un drum cu două sensuri, derapajele venind atât dinspre industria de PR către media, ca exemplu de stakeholder, cât și dinspre instituții de presa către PR.
Care sunt cele mai importante conflicte morale în triunghiul PR - presă-public?
În literatura de specialitate se vorbește destul de mult despre cazuri în care specialistul de PR cosmetizează realitatea despre companii sau liderii acestora, despre subiectivismul jurnalistului sau despre manipularea politică a canalelor media.
Realitatea din viața de zi cu zi este că publicul a devenit mult mai sensibil la orice încercare de manipulare și taxează atât brandurile cât și canalele prin care se încearca promovarea neadevărului. Publicul se uită cu suspiciune la presă, presa ar prefera să ocoleasca PR-istul pe care îl vede de multe ori ca pe un gatekeeper, specialistul de PR are rol de facilitator între branduri si publicurile lor. Relația brand consumator este echilibrată prin specialistul de PR, acesta ușurând comunicarea în ambele sensuri și stabilind astfel o relație armonioasă între cele două entități.
În comunicare regăsim tot spectrul de conflicte etice: diferențe de standarde profesionale, conflicte de norme și valori, conflicte de interese. Cum vedeți rolul omului de PR în echilibrarea așteptărilor organizațiilor cu cele ale publicurilor?
Metaforic vorbind, PR-istul este purificatorul comunicării, este acel filtru de particule. Sunt câteva elemente de bază care definesc un comunicator. Și unul dintre ele este reputația. Un comunicator este în sine un brand, cu toate elementele specifice, e ceea ce oamenii văd și aud în legatură cu el. Onestitatea în relația cu organizațiile și cu publicurile lor e cartea câștigătoare pe termen lung, care generează și menține încrederea, vitală în această meserie.
La ce standarde deontologice/coduri de etică vă raportați când aveți îndoieli profesionale?
Ne întoarcem de fiecare dată la valorile proprii, la principiile de viață. Când situația este complexă, cu ramificații multiple și nu o încadram direct în alb sau negru, ne raportam la coduri ale industriei, precum codul de conduită al Charted Institute of Public Relations, ale cărui cursuri le-am și absolvit.
Ce instrumente considerați că ar fi eficiente în descurajarea practicilor imorale?
În țări cu tradiție mai lungă în PR, asociațiile industriei au avut un rol foarte important în descurajarea practicilor imorale, prin lansarea unor seturi de principii, valori, coduri. În prezent, sunt peste 2.500 de coduri de etică profesională la nivel mondial.
O altă modalitate de descurajare a practicilor imorale este introducerea unei secțiuni cu principii de etica în contractele comerciale. Întâlnim această practică la scară tot mai largă, alinierea asupra unor principii etice, de la începutul fiecărei colaborări.
Interviu realizat de Dana Oancea în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR.
