ADIO CRIZĂ, ADIO PR?

adrian_gogSe pare că am ieşit din criză. Nu o spun eu, o spun FMI-ul şi guvernul Boc. Că o fi adevărat sau nu, nu vreau să comentez, însă am observat un lucru: mulţi au redescoperit PR-ul în momentele de cumpănă sau criză, chiar dacă el exista încă de la începuturile civilizaţiei şi îi aştepta cuminte, în colţişorul lui, pe cei dornici să comunice şi să relaţioneze.

Odată cu începuturile crizei, companiile au apelat din ce în ce mai des la PR, şi aceasta din lipsa unor bugete generoase de marketing sau pentru că au înţeles că advertising-ul nu este capabil să rezolve/gestioneze situaţiile de faliment, identitatea ştirbită sau comunicarea mai puţin plăcută (concedieri) cu angajaţii (altfel spus comunicarea internă). Astfel, campaniile de advertising au fost puse în stand-by sau provocate la mai multă creativitate datorită bugetului extrem de mic. În acest context, PR-ul a fost dintr-o dată soluţia departamentelor de marketing. Unele pentru că au fost constrânse, datorită bugetelor tăiate, să apeleze la un instrument de promovare mai eficient – dialogul –  iar altele pentru că au înţeles că puţină creativitate şi strategie în comunicare poate să-ţi promoveze produsele sau serviciile, ba chiar să-ţi salveze compania de la faliment.

Chiar şi agenţiile de PR au înţeles din nou valoarea serviciului pe care îl ofereau. Să cumperi un subiect, poate oricine (cu atât mai mult într-un context de creştere economică). Să creezi un subiect e o unealtă a adevăraţilor profesionişti în PR, unealtă ce a fost şlefuită din nou în perioada de criză. „Boom-ul economic” a iudaizat relaţia dintre PR-ist şi jurnalist. Articolele plătite păreau o soluţie comodă pentru PR-işti şi una profitabilă pentru jurnalişti, ceea ce a dus la excluderea din ecuaţie a celei mai importante grupe: cititorii. Machetele publicitare sau advertorialele sufocau publicaţiile, lăsând cititorii (printre care deseori se aflau şi clienţii companiei pentru care lucrai) într-o lume dominată de „P”-ul publicitar, din care lipsea cu tristeţe investigaţia, transparenţa şi relaţionarea. Să nu fiu înţeles greşit, cred că publicitatea îşi are scopul ei, însă când aceasta devine prioritară şi se transformă într-o politică editorială, iar focusul se redirecţionează de pe cititor, pe cel care cumpără spaţiul publicitar, atunci ea poate deveni o problemă. Revenind, arta de a identifica şi crea un subiect a fost delăsată, iar pentru o scurtă perioadă (cea a crizei) a fost regăsită de unii PR-işti.

Cu siguranţă criza a fost un test al maturităţii (cerut de economia de piaţă), atât pentru diversele companii, agenţiile de PR cât şi pentru trusturile de presă.

Însă emoţiile pe care le am vin odată cu această ieşire din criză. Oare îşi vor mai aduce aminte companiile de ingeniozitatea, eficienţa şi creativitatea pe care o poate aduce PR-ul? Vor înţelege mai departe că relaţia cu grupurile-dialog (de la clienţi, lideri de opinie şi furnizori până la angajaţi şi acţionari) este vitală pentru o afacere longevivă şi de succes? Vor mai şti agenţiile de PR să ofere PR şi nu media buying? Că relaţia cu presa este la fel de importantă ca şi cea cu clienţii? Vor mai avea jurnaliştii setea să informeze, investigheze şi mai ales să supravegheze (în calitate de câine de pază al democraţiei)? Va reuşi să supravieţuiască adevăratul PR? Sau vom deveni din nou prea aroganţi ca să apelăm la el?

Adevăratul PR va exista mai departe doar dacă companiile vor înţelege că PR-ul de criză este doar o părticică din ceea ce acesta poate oferi. De la implicarea socială, comunicarea cu angajaţii şi promovarea valorilor în care crede compania, până la media relations şi comunicarea de brand, PR-ul poate oferi în orice context economic o soluţie la fel de eficientă ca şi în cea de criză. Dacă mass-media îşi va înţelege mai departe rolul şi scopul pe care îl are în societate, iar industria de PR îşi va asuma mai departe rolul de mediator şi coordonator al dialogului social, cultural şi economic, atunci putem îmbrăţişa liniştiţi viitoarea perioadă de (sperăm) creştere economică.

Oricum, PR-ul va rămâne, într-o formă sau alta (şi asta pentru că nu poţi să nu comunici). Sper însă să nu fie nevoie de o nouă criză pentru a se redescoperi adevărata valoare şi necesitate a relaţiilor publice.



Adrian Gog este managing partner în cadrul agenţiei PR & MORE. Din portofoliul agenţiei menţionăm clienţi ca: Roşia Montană Gold Corporation, Rombat, Tenaris Silcotub, World Vision, TIFF, Simacek, Daikin, Filadelfia Group şi Tabita Tour. Agenţia PR & MORE a fost nominalizată în acest an în finala SABRE Awards, la categoria "Government Agencies", cu campania „Roşia Montană, prima comunitate minieră în Cartea Recordurilor” - organizată pentru Primăria comunei Roşia Montană. Câştigătorii vor fi anunţaţi pe 18 mai.