Renate Roca-Rozenberg, PR & More: Foarte multă lume testează varianta de freelancing

Renate Roca Rozenberg

Pot să înțeleg, mai ales în cazul seniorilor, nevoia de a controla 100% ce proiecte alegi și timpul pe care îl aloci, doar că nu e neapărat făcut pentru oricine. Eu am fost întotdeauna adepta testării tuturor opțiunilor, cred că cel mai câștigat este cel care are ocazia să lucreze și în agenție, și „la client” și ca freelancer de-a lungul carierei, îți dă o perspectivă completă și nu ai regrete sau nostalgii – Renate Roca-Rozenberg, Managing Partner PR&More, în dezbaterea PR Romania despre piața muncii în PR.

Industria comunicării este într-o continuă transformare și adaptare, la fel și tipologiile candidaților care aspiră la o carieră în domeniu. Cum consideri că s-au modificat aceste tipologii în ultimii 2-3 ani și încotro ne îndreptăm ca industrie?

Am avut recent mai multe interviuri de angajare pentru echipa de comunicare a unui client și am rămas absolut impresionată de candidați, toți tineri, la maxim un an, doi de la absolvire. Toți aveau cel puțin un proiect pe care au lucrat independent, fie pro bono, fie plătit, ok, poate nu erau mari proiecte, de obicei din social media, dar m-a impresionat că nu au stat să aștepte neapărat un job pentru a deveni activi și a ieși în piață. Își doreau să se angajeze nu pentru că nu și-ar fi făcut altfel veniturile necesare, ci pentru că știau că într-o echipă pot să învețe mai mult și mai repede. Iar asta m-a convins că poate ne plângem prea mult de resursele pe care le are piața, poate nu căutăm suficient și poate oferim prea puțin din tot ce știm deja, în loc să facem pasul următor alături de oameni entuziasmați de ideea de a lucra în comunicare.

Poți numi trei tendințe actuale pe piața muncii? Cum a evoluat relația angajator-angajat de la debutul pandemiei încoace și ce noutăți/provocări ne oferă instrumentarul de lucru actual și noul modus operandi post-pandemic?

Foarte multă lume testează varianta de freelancing, nu e neapărat o tendință nouă, cumva pandemia a accelerat procesul. Pot să înțeleg, mai ales în cazul seniorilor, nevoia de a controla 100% ce proiecte alegi și timpul pe care îl aloci, doar că nu e neapărat făcut pentru oricine. Eu am fost întotdeauna adepta testării tuturor opțiunilor, cred că cel mai câștigat este cel care are ocazia să lucreze și în agenție, și „la client” și ca freelancer de-a lungul carierei, îți dă o perspectivă completă și nu ai regrete sau nostalgii.

Pe de altă parte, s-a normalizat și intrarea freelancer-ilor in echipe de agenție, pentru proiecte punctuale. E un mod sănătos de a gestiona resurse mai ales când nu sunt neapărat proiecte pe termen lung sau e nevoie de o expertiză punctuală, care nu există în agenție.

În cazul nostru, după atâția ani de zile în care am lucrat în majoritate cu companii din alte orașe decât unde e sediul nostru, eram obișnuiți cu lipsa interacțiunii directe cu clienții. Adaptarea a trebuit să vină în special în munca în echipă. Cred că suntem acolo unde sunt toți, în căutarea unui echilibru care să acopere nevoia de a schimba rapid idei deși suntem la distanță, de a reuși să fim în același ritm, deși nu mai avem neapărat programele aliniate, de a fi creativi deși viața noastră e mult mai liniară decât eram obișnuiți. Ne-am mai scuturat de zoom-uri, ne-am obișnuit să folosim mai bine timpul în care chiar reușim să ne vedem față în față și să fim independenți inclusiv în situații când eram obișnuiți să cerem sprijin altora.

Nevoia de construcție și sens în industria comunicării pare să intre în contradicție cu fantoma lui “mai repede”, nerăbdarea permanentă și graba specifică interacțiunilor din această breaslă. Se pot reconcilia cele două tendințe – cea de construcție cu cea de experiment?

În așteptarea zilei în care nu va mai fi totul „urgent/pe ieri/azi cel mai târziu”, nu mai așteptăm reconcilierea, ci încercăm să impunem acel ritm care dă sens muncii noastre și ne face să nu ne pierdem entuziasmul pentru proiectele la care lucrăm. Riscul de a pierde proiecte e mare atunci când suntem noi cei care încercăm să impunem ddl-uri realiste, dar nimeni nu poate fi creativ, eficient și inovator trăind într-o perpetuă urgență. Problema mai mare vine din lipsa aplecării spre informație completă și obiective clare, uneori timpul pierdut pentru a reuși să avem un brief complet e de două ori mai mare decât cel la care se lucrează efectiv pe proiect. Dacă în cazul timing-ului mai poți face compromisuri, în funcție de context, lipsa unei direcții clare naște atât de multe frustrări de ambele părți încât nu merită să îți asumi riscul unei campanii ce știi că va eșua la rezultate pentru că regulile jocului se setează când deja totul e în derulare.

Să privim puțin spre viitor. Te-aș întreba care este sensul pe care îl dai viitorului acestei industrii din perspectiva oamenilor care o însuflețesc și, la urma urmei, ce te motivează să rămâi în această breaslă?

Cred că cei care vom reuși să fim orientați spre date, spre analiză, vom avea o viață mult mai ușoară. Tot conținutul frumos pe care știm să-l creăm în PR nu mai are nicio valoare dacă nu știm să aplicăm formulele necesare astfel încât mesajele noastre să ajungă la cine trebuie. În PR nu mai e suficient să știi să scrii frumos dacă nu ai noțiuni de analiză de date, de construcție a unui vizual cu impact, SEO și alte multe abrevieri care ne sperie, poate, un pic, pe cei de școală veche. Pentru mine, acum e un moment foarte frumos, something old and something new, e o îmbinare frumoasă între ce am practicat mulți ani și lucrurile noi apărute în ultimii. S-ar putea să nu mai îmi placă în momentul în care acel old va dispărea cu totul. Dar fiecare pas din aventura asta a meritat.

Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate