Octav Ștefan, SmartPoint: Chiar dacă trăim în era specializării, pentru un om de comunicare nu mai este suficient să stăpânească doar tactici de publicity

Octav Stefan piatamuncii

Atragerea talentelor a reprezentat întotdeauna un soi de nod gordian în industria de comunicare de pretutindeni, iar problema a căpătat o nouă dimensiune în contextul pandemiei. Atât agențiile cât și companiile au indicat gestionarea echipelor și atragerea talentelor drept una dintre principalele provocări ale industriei în toate cele patru sondaje internaționale realizate de Provoke de la jumătatea anului trecut până acum – Octav Ștefan, PR Manager & Partner la SmartPoint, în dosarul PR Romania despre piața muncii în PR.

Industria comunicării este într-o continuă transformare și adaptare, la fel și tipologiile candidaților care aspiră la o carieră în domeniu. Cum consideri că s-au modificat aceste tipologii în ultimii 2-3 ani și încotro ne îndreptăm ca industrie?

Când vorbim de aspiranții la o carieră în comunicare, schimbările au fost vizibile încă de acum cinci-șase ani, odată cu accelerarea tendințelor de consum social media și intrarea pe piață a primelor promoții din generația Z. Pe lângă diferențele studiate și cunoscute dintre generații, care sunt valabile și în breasla noastră, am observat trei direcții care vor defini și modul în care industria se va dezvolta mai departe. Acestea sunt integrarea digitală a mai multor discipline de comunicare, implicarea socială a business-urilor și viteză în adaptare la noile generații.

Tinerii la început de drum în comunicare sunt în primul rând “digital natives”, conectați prin și la rețelele de socializare, la curent cu tendințele momentului, dar și cu simț critic. Am întâlnit aproape în fiecare interviu de angajare și o evaluare critică a acestor tendințe, pe lângă o mulțime de exemple de canale, grupuri și comunități la care sunt conectați. Însă de aici apare și o primă provocare pentru abordarea tradițională în PR, prin faptul că nu prea se uită la televizor și nici nu urmăresc presa, la care ajung tot prin intermediul feed-ului social în care sursa informației se pierde prea ușor.

În al doilea rând, sunt implicați în asociații, în susținerea unor cauze sociale sau de mediu și își doresc să lucreze în organizații care au programe de implicare. Nu întâmplător le povestim în interviurile de angajare despre acțiunile de voluntariat și proiectele pro bono pe care și noi le desfășurăm, pentru că și noi credem la rândul nostru în susținerea unor cauze relevante care conduc la progres, atât în industrie, cât și în societate.

A treia direcție este viteza cu care vor să se dezvolte, ceea ce duce în anumite cazuri la așteptări nerealiste atât în ceea ce privește bugetul, cât și a responsabilităților care le pot fi încredințate.

Poți numi trei tendințe actuale pe piața muncii? Cum a evoluat relația angajator-angajat de la debutul pandemiei încoace și ce noutăți/provocări ne oferă instrumentarul de lucru actual și noul modus operandi post-pandemic?

Atragerea talentelor a reprezentat întotdeauna un soi de nod gordian în industria de comunicare de pretutindeni, iar problema a căpătat o nouă dimensiune în contextul pandemiei. Atât agențiile cât și companiile au indicat gestionarea echipelor și atragerea talentelor drept una dintre principalele provocări ale industriei în toate cele patru sondaje internaționale realizate de Provoke de la jumătatea anului trecut până acum.

Principala tendință derivată de aici este legată de modul de lucru hibrid, preferată de peste 60% dintre agențiile și companiile internaționale.

O a doua tendință a schimbărilor din industrie privește necesarul unor competențe mixte de care are nevoie profesionistul în comunicare, care va avea nevoie să se re-alfabetizeze în marketing, strategie și creație. Chiar dacă trăim în era specializării, pentru un profesionist de comunicare nu mai este suficient să stăpânească doar tactici de publicity.

Nu în ultimul rând, cunoașterea instrumentelor digitale va defini și criteriile de angajare în industrie.

În contextul flexibilizării pieței muncii, cum simți că se reinventează noțiunea de “echipă”?   

Noțiunea de echipă are nevoie să continue să existe chiar și în acest mod de lucru hibrid, în care mai ales angajații care au venit în echipă după pandemie se pot simți mai „deconectați” și cărora le vine mai greu să își însușească cultura organizațională și principiile de muncă în echipă. Munca noastră nu este și nu trebuie să fie o muncă solitară, presupune interacțiune și colaborare care se poate obține și în mediul online atât timp cât există și o relație profesională solidă creată. Munca în online (în exces) poate să depersonalizeze omul cu care lucrăm sau colaborăm, fie că vorbim de partener, client sau coleg, și e important să nu uităm de colaborare, relație și înțelegere dacă ne dorim rezultate bune. De aceea, noi încurajăm și interacțiunile față în față în cadrul echipelor de lucru și facem eforturi suplimentare în acest sens atunci când avem colegi noi.

Nevoia de construcție și sens în industria comunicării pare să intre în contradicție cu fantoma lui “mai repede”, nerăbdarea permanentă și graba specifică interacțiunilor din această breaslă. Se pot reconcilia cele două tendințe – cea de construcție cu cea de experiment?

Eu cred ca sensul vine din abordarea strategică a comunicării. Dacă ai o viziune despre ce vrei să obții la finalul unui an de comunicare și construiești un plan pe care lucrezi, ce vine în timpul jocului nu va mai părea așa lipsit de sens. Asta este valabil în cazul în care ai șansa să lucrezi la strategii de comunicare de termen lung. Dar și din experimente se poate extrage un sens, dacă ții un inventar al acestora astfel încât să poți trage câteva concluzii. Din fericire, într-o agenție poți să ai parte de ambele categorii de activități.

Să privim puțin spre viitor. Te-aș întreba care este sensul pe care îl dai viitorului acestei industrii din perspectiva oamenilor care o însuflețesc și, la urma urmei, ce te motivează să rămâi în această breaslă?

Într-o industrie în care una dintre puținele constante este schimbarea, este nevoie de oameni pragmatici, creativi și vizionari pentru a se putea adapta și a construi nivelul următor. Cu siguranță industria nu duce lipsă de astfel de oameni și nici noile generații nu pare că vor schimba realitatea aceasta.

Prin natura ei, industria interacționează cel mai des cu alți oameni vizionari, antreprenorii și profesioniștii care pun lumea în mișcare folosindu-se de comunicare. Este foarte motivant să vezi cum se creează și se dezvoltă proiecte și inițiative noi și să poți contribui la asta.

Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.