Eliza Rogalski: Să crezi că interesează pe cineva ştirea ta şi să-i faci şi pe alţii să creadă - iată definiţia optimismului în 2016

Eliza Rogalski trust

Am stat de vorbă cu Eliza despre ce mai înseamnă entuziasm în comunicare şi despre propria interpretare a optimismului în România de azi. Îi mulţumesc!

Pe o scala a optimismului, unde crezi că întâlnim astăzi comunicatorul român?

Cred că e o dovadă de optimism să lucrezi în România în comunicare. Uitaţi-vă în jur câte veşti proaste. Faptul că dincolo de ele există nişte oameni care trec toate perdelele de fum cu informaţii noi, interesante şi utile oamenilor e cea mai bună dovada de optimism. Să crezi că interesează pe cineva ştirea ta şi să îi faci şi pe alţii să creadă – iată definiţia optimismului în anul de graţie 2016.

Cum arată optimismul Elizei Rogalski mai de aproape?

Putea fi mai rău!

Crezi că stăm bine cu entuziasmul în industria comunicării?

Fără să vreau să generalizez, cred că la capitolul « entuziasm » stăm la fel ca restul societăţii. E şi aici cam acelaşi amestec de resemnare surdă, speranţă explozivă, « csf-ncsf »-ism şi revoltă în propria noastră bulă.

Cum apreciezi în general atitudinea comunicatorului român faţă de teritoriul nevoilor sociale şi al implicării civice?

Eu nu prea cunosc comunicatori care să nu aibă o doză importantă de activism, poate şi din cauza faptului că aşa mi-am ales eu prietenii, colaboratorii, apropiaţii. În egală măsură, de câte ori i-am văzut ieşind în faţă şi făcând ceva concret pentru cei din jurul lor, am văzut detractori, unii chiar din industrie, acuzându-i că îşi clădesc imaginea pe cauze publice. Pai de ce-ar sta un om de comunicare deoparte? Nu cred că oamenii de comunicare buni si implicaţi pe care îi cunosc au ajuns acolo unde sunt pentru că au fost activisti, ci invers. Activismul nu ţine loc de clienţi, de business, de proiecte. Activismul îţi completează o dimensiune umană pe care e absolut necesar să o ai, într-o ţara de unde totuşi, fără să fie razboi, au migrat cei mai mulţi oameni. Şi nimeni nu pare excesiv de îngrijorat de asta.

Cum ne ferim noi, comunicatorii, de oboseală cronică şi pe alocuri de pesimism?

Eu ma tratez cu vitamine şi cărţi. Plus o familie fără de care nu doar că nu m-aş fi numit Rogalski, dar aş fi fost infinit mai fricoasă şi mai puţin ambiţioasă decât mă ştiu.  

Ce înseamnă pentru tine un moment de entuziasm?

E momentul acela când toate tastaturile se opresc şi văd aţintiţi asupra mea vreo douăzeci de perechi de ochi care sclipesc de nerăbdare. E o stare molipsitoare.


Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR România, toate drepturile rezervate.