Bilanț de start-up: respect pentru meserie și pentru oameni

Valeria Tudor 4

Este o zi însorită de martie. Întâi. Ziua în care împlinim un an, plin de vise, de momente bune, de altele mai puțin bune. Este ziua noastră oficială, nu pentru că așa am vrut noi, ci pentru că ea ne-a ales, așa că de acum, în fiecare an, la început de primăvară, ne aniversăm.

M-am așezat la birou mai încrezătoare decât anul trecut, cu gândul că lucrurile sunt pe calea cea bună, cum se zice. Am făcut pace cu mine, cu fostele mele experiențe de la locurile de muncă anterioare, am înțeles că, dacă vreau ca proiectul meu să meargă înainte, trebuie să nu privesc în urmă, ci spre viitor.

Echipa mea e mică, dar fericită, iar asta înseamnă că am reușit ce mi-am propus. The House este locul în care oamenii se simt bine și se bucură de o experiență nouă în ceea ce privește job-ul. Facem PR într-un mod relaxat, dar asta nu înseamnă că lucrăm pe genunchi. În acest an am învățat o serie de lecții, iar prima dintre ele a fost că nu putem facem compromisuri în ceea ce privește profesionalismul. Deloc.

Primul challenge a fost acela de a ne construi un portofoliu. Am început cu parteneriate, cu sute de întâlniri, cu zeci de participări la evenimente de networking sau de business în general. Am alergat, am fost prezente, am stabilit că focusul nostru trebuie să fie pe new business. Am primit zeci de propuneri de colaborare, unele mai bune, altele care ar putea intra lejer în categoria de “wishful thinking” și care păreau imposibil de realizat.

Dacă ar fi ceva de învățat și din procesul de asimilare a noilor clienți, acel lucru ar fi că sintagma “pro bono” trebuie scoasă din dicționarul industriei noastre. Dacă rămâi fidel principiilor de business ale pieței și valorilor tale, trebuie să știi care sunt limitele maxime până la care poți să mergi și că serviciile tale costă bani. Din experiențele din anii trecuți, știam că nu pot să negociez și îmi era teamă să cer contravaloarea muncii mele. Acum am învățat o lecție vitală pentru supraviețuire: dacă vrei să reziști pe piață, trebuie să rămâi pe poziții, iar asta înseamnă și să negociezi atunci când e cazul și să evaluezi corect ceea ce faci.  

Tot la capitolul “rămânere pe poziție” intră și lecția numărul doi – aceea de a nu face compromisuri. A fost greu, dar am avut perioade în care am reprioritizat totul, am dat telefoane și mail-uri pe care nu mă credeam în stare să le dau, astfel încât să lucrăm doar pe proiectele cu adevărat de interes pentru noi. Persoanele și proiectele în care nu am crezut sau în care nu am găsit autenticitatea pe care o căutam, au ieșit pe rând din viața noastră profesională și apoi s-a dovedit că a fost o cale bună pentru noi.

După construirea unui portofoliu de început, o altă provocare a fost aceea de a ieși din statusul de start-up. Am încercat constant să îi facem pe colaboratori să înțeleagă că, deși agenția este la început, oamenii din echipă au un background în spate și sunt capabili să livreze rezultate.

Ne-am axat încă de la început pe construirea unor relații sănătoase agenție-client, pentru că am considerat că vom câștiga câteva beneficii reale din asta și așa a fost. Nu am făcut compromisuri nici în selecția clienților și am preferat să nu ne implicăm în “relații” care ne-ar fi adus frustrări, pentru că ne-am dorit să se vadă în orele de la birou că meseria noastră e despre oameni. Nu doar despre cei din afară, ci și despre noi.

Am ținut să nu intrăm în zona de “overpromising” și să învățăm să spunem “nu”. Pentru că suntem un start-up, am atras clienți care se aflau la început, ca și noi, însă am fost surprinși să descoperim că fiecare pachet de servicii, trebuia să vină cu un bonus de consultanță gratuită și de educare în ceea ce privește PR-ul. A trebuit să explicăm de multe ori ce facem noi de fapt și așa am realizat că piața noastră încă nu înțelege pe deplin ce este comunicarea.

Ne-am (re)prezentat agenția și profesia și am preferat să mergem mai departe cu capul sus, mai ales în situațiile când trebuia să livrăm “după dictare”. Dacă potențialul client nu înțelege că unul dintre rolurile noastre este acela de a identifica oportunitățile de PR care să-l avantajeze și nu de a comunica un calup de informații luate ca atare, colaborarea noastră se încheie înainte de a începe.

Dacă ar fi să sumarizez activitatea noastră într-un an, ar însemna respect față de profesia noastră, față de oamenii din jurul nostru, indiferent că sunt clienți, parteneri sau furnizori. A fost o perioadă în care am făcut uz foarte mult de coloana noastră vertabrală și am obligat-o să stea dreaptă în tot acest timp. A fost un an în care ne-am descoperit pe noi, în care am susținut cauze în care am pus suflet, un an în care am realizat că totul este posibil, dacă îți dorești.

Așa se face că actualii clienți ne recomandă, că lucrăm inclusiv pentru instituții care activează și pe piața din Marea Britanie, că jurnaliștii simt că reprezintă o valoare pentru noi și nu o bază de date plină de contacte. Ne-am bucurat de fiecare om pe care l-am întâlnit și care ne-a arătat că și societatea noastră se poate schimba, dacă fiecare dintre noi muncim pentru asta. Am învățat că o pălărie scoasă în fața unui astfel de om face de fiecare dată mai mult decât o mie de cuvinte.