Îmi caut mână dreaptă*

Love all, trust a few, / Do wrong to none: be able for thine enemy/
Rather in power than use
Shakespeare

rares_petrisorDe aproape două decenii merg pe linia subţire dintre executiv şi administrativ. Înot cu obligaţiile de account supervisor pe umeri, încercând să nu fiu sufocat de execuţii, de partea de client service, new business, sales şi forecasts. De aproape zece ani încerc să scot ce e mai bun din oameni pentru a primi ce e mai bun, pentru a dărui clienţilor ce e mai bun, pentru a face cele mai eficiente campanii, pentru a primi cele mai frumoase success fee-uri, pentru a avea cei mai buni prieteni în presă, pentru a avea cea mai largă acoperire în media, pentru a avea cele mai bune review-uri, pentru a fi cât mai neobservaţi în marea noastră minunăţie.

Dar în împărăţia asta minunată nu te naşti. N-ai norocul ăsta. Când am înfiinţat agenţia pe care piaţa încă mă onorează să mă lase s-o conduc, am crezut că voi fi un consultant cu o servietă scumpă, dintr-o piele tăbăcită artificial şi cu o culoare nebună, îmbrăcat italieneşte, mâncând light cu clienţi, oameni din presă, politicieni şi prieteni, conducând o maşină care să spună discret câteva lucruri despre cine sunt, cvasi-falice, cvasi-adevărate, cvasi-comerciale. Dar n-a fost aşa, pentru că piaţa mi-a făcut rapid un duş rece şi m-a aruncat în micul acvariu cu rechini, atât de mulţi, încât numai înghesuiala ne împiedică să ne muşcăm letal. Împărăţia se construieşte cu sudoare, zânele dorm aproape tot timpul şi Verde Împărat e atât de Negru, că mai bine-l laşi în pace. Eşti tu, numai tu.   

Ce faci când agenţia creşte? Cine va fi cel sau cea care îţi va sta în dreapta? Cine va scrie la fel de bine sau chiar mai bine decât tine? Cine va vorbi clienţilor în acelaşi stil? Cine “ţine” agenţia cât eşti în concediu sau nu eşti în birou? Cine şi când va fi mâna ta dreaptă? Cum arată omul ideal căruia i-ai da totul pe mână şi te-ai putea retrage mai des într-un loc însorit, cu pieţe mici şi espresso bun, cu ieşire la mare şi chirii acceptabile? Există un asemenea om? Cred că da. Mereu am crezut asta, chiar dacă nu l-am întâlnit încă. Ce ar trebui să(-ţi) arate? Un strop de nebunie, munţi de curaj, abilităţi necunoscute încă ţie?

Vremurile sunt grele şi caracterele se construiesc şi mai greu. În jurnalism, primul meu mare mentor mi-a spus că un jurnalist bun se naşte în 20 de ani. Unul excepţional, o dată la 50, poate 100 de ani. În cât timp se construieşte un om bun de PR, “numai bun” să-ţi crească agenţia? Zece ani pare mult. Cinci, puţin. Înnăscut, exclus. Tot ce poţi să faci este să crezi nebuneşte în cei lângă care lucrezi, să scapi de micile dezamăgiri ca de nişte fructe stricate, cu gândul la marele lighean de recompense dulci pe care, într-o bună zi, cu siguranţă le vei găsi pe masa din oficiu.

Întrebarea e cu totul alta, până la urmă: ai făcut tot ce se putea face pentru a merita un asemenea om?


*chiar o caut


Rareş Petrişor a înfiinţat şi conduce agenţia de comunicare Media Pozitiv. Anterior, a lucrat în presă ca reporter, corespondent de război, editor-prezentator, apoi a fost ataşatul de presă al Ambasadei României la Londra şi a ocupat un post de consilier de stat în relaţia Guvernului cu presa străină. Între 2008-2011 a fost preşedintele Asociaţiei Române de Relaţii Publice. De profesie jurnalist, Rareş e într-o permanentă căutare a unor noi provocări în comunicare, provocări pe care le transformă în proiecte de succes pentru clienţi şi poveşti de suflet pentru echipă. Media Pozitiv, o agenţie care oferă servicii de comunicare creativă bazate pe tehnologie, creează proiecte în medii tradiţionale şi interactive pentru companii româneşti şi străine, printre care se numără Lexmark România, Saxo Bank, TBI Bank, 3M România, Banca Feroviara, UNICEF România, Omnilogic, SDC etc.