25062017

Back Eşti aici:Home Opinii Juniori despre PR Cum văd eu prezentul industriei autohtone de PR?

Cum văd eu prezentul industriei autohtone de PR?

bianca_budaiNu de puţine ori mi s-a întâmplat să fiu întrebată de către bunici “ce voi face eu în urma facultăţii acesteia”? Faptul că le spun că sunt pe cale să devin licenţiată în Comunicare şi Relaţii Publice, nu-i ajută să înţeleagă ce urmează să fac eu mai precis. “Apucă-te de treburi serioase că n-o să ai cu ce să-ţi întreţii familia!”, aud de nenumarate ori în discuţiile legate de studiile mele, pe care le port cu ei.



Dacă le-aş spune că bilanţul agenţiilor de PR au arătat în 2011 o cifră de afaceri de aproximativ 20 de milioane de EURO însumat, în randul celor mai mari agenţii din România, şi-ar da seama, probabil, că se poate trăi bine de pe urma PR-ului.

Personal, cred cu tărie că practica în relaţii publice în România îmi poate oferi nu doar un trai decent, dar şi posibilitatea de dezvoltare personală continuă … doar ca încă mă tem să păşesc cu acte în regulă în industria de PR din România. Principalul motiv pentru care am temeri legate de practica relaţiilor publice în România este că, aşa cum văd eu lucrurile în prezent, “toată lumea e pricepută la relaţii publice”. Fără să conteze dacă au studii în domeniu sau nu, dacă au un dram de talent sau capacitatea de a-şi asuma responsabilitatea, aud de la tot mai mulţi indivizi că sunt specialişti în relaţii publice. În altă ordine de idei sunt îngrijorată de lipsa de profesionalism în comunicare şi de “maiestria” la tot tot pasul, de care nu se sfiesc să vorbească relaţioniştii noştri.

Cu toate că este un domeniu relativ nou în România, conceptul fiind dezvoltat după anii ‘90, mi se pare impardonabil ca relaţiile publice să mai fie în prezent confundate cu relaţiile cu publicul. Totuşi, se întâmplă asta. Lucrul acesta ne face să conchidem asupra faptului că domeniul nu a convins, încă, asupra “capacităţilor” sale.

De apreciat este faptul că există asociaţii de relaţii publice care ajută la consolidarea activităţii în România, dar, cu toate astea, românii nu au un cod deontologic al acestei profesii. Codul care serveşte drept ghid pentru oamenii de PR este Codul de la Atena şi Codul de la Lisabona, care prezintă doar un caracter orientativ. Dificultatea care intervine în lipsa existenţei unui ghid în România duce la practicarea relaţiilor publice în functie de simţul comun. Astfel, mulţi găsesc ca fiind “floare la ureche” să practice PR-ul, ţinând cont că ştim cu toţii să aplicăm câteva principii de bază şi să construim campanii.

Industria autohtonă de PR mai are, fără doar şi poate, parte de practicieni care duc lipsă de simţ practic. Observ o expunere a campaniilor la nenumarate audienţe şi puncte de vedere, o slabă delimitare a activităţilor care ar trebui să intre în arsenalul unui comunicator, de cele “nepermise”, spaţiu editorial tot mai des plătit ci, nu generat. Exemplele sunt multiple iar ele nu fac decât să dovedească slaba pregătire a celor aflaţi la început de drum, precum şi dezinteresul manifestat de cei cu experienţă.

O altă observaţie referitoare la oamenii de PR din România este aceea că majoritatea este alcatuită din foşti jurnalisti care, dacă au constatat că jurnalismul nu le aduce satisfacţie materială, s-au reprofilat pe relaţii publice. Nimic rău în acest lucru ba, din contra, apreciez oamenii care se orientează spre alt domeniu de activitate dacă nu simt “chemarea”. Pe de o parte, faptul că oamenii de PR sunt foşti jurnalişti poate avea o latură pozitivă, aceea că aceştia înţeleg mai bine nevoile unui jurnalist, având în vedere experienţa anterioara. Pe de altă parte, latura negativa a problemei este că respectivii jurnalişti îşi varsă deseori frustrarea nereuşitei lor şi încalcă reguli esenţiale ale practicii de relaţii publice.

Concluzionând, consider cu tărie că România are puţini specialişti în domeniul relaţiilor Publice, iar industria autohtonă are de parcurs un drum lung până să ajungă ca măcar să egaleze industria internaţională de PR. Un prim pas în vederea atingerii acestui nivel ar fi promovarea mai intensă a studiilor în relaţii publice, astfel ferindu-ne de practicieni care aplică doar simţul comun în vederea stabilirii strategiilor de comunicare.

Iar pentru că eu cred atât de tare că studiile în domeniul fac diferenţa, personal aleg să continui să aprofundez ce am învăţat până acum şi să fiu optimistă că voi face parte din rândul celor avizaţi care pot face domeniul să se dezvolte fructuos.



Bianca Budai este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. În timpul studenţiei, Bianca a făcut parte din PRIME România, Asociaţia Europeană a Studenţilor la Relaţii Publice şi Comunicare. Experienţa Erasmus i-a oferit Biancăi oportunitatea de a studia la Universitatea din Ilmenau, Germania, tot acolo implicându-se în organizarea câtorva evenimente studenţeşti de talie internaţională. Întoarsă în ţară, ea a început să lucreze part-time în departamentul de Relaţii Publice al unei firme locale, facând în paralel un internship în marketing la British Council. În prezent, Bianca este studentă la Universitatea din Maastricht, unde va studia, începând din septembrie, masterul in Media Culture.

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site