22102017

Back Eşti aici:Home Opinii Juniori despre PR Industria de PR şi etica: un ceas cu două cadrane?

Industria de PR şi etica: un ceas cu două cadrane?

andra_avramInaugurăm astăzi rubrica "Juniori despre PR", un proiect născut la intersecţia unei propuneri generoase venite din partea Alinei Dolea, cadru didactic asociat la FCRP şi SNSPA, şi un proiect mai vechi al redacţiei PR Romania de a da o voce tinerilor comunicatori în paginile acestui portal. Micile eseurile incluse în acestă rubrică sunt semnate de tineri aspiranţi la o carieră în PR şi oglindesc spiritul unei generaţii, cu aspiraţiile şi temerile ei profesionale. Credem cu tărie că industria de relaţii publice are nevoie de acest dialog cu tânara generaţie. Şi începem astăzi acest demers în care sperăm să vă angajaţi şi voi, tineri şi practicieni deopotrivă Smile.



Deseori, industria relaţiilor publice, la nivel global, se confruntă cu o constantă lipsă de încredere din partea celor aflaţi de cealaltă parte a „baricadei”, a celor care sunt simpli privitori a ceea ce înseamnă relaţii publice. Şi, deşi puţini cei care cunosc şi înţeleg cu adevărat domeniul, nu la fel de puţini sunt cei care îşi dau cu părerea adesea despre ceea ce ar putea să însemne, de fapt, un practician de relaţii publice.


Această constantă confruntare între practicieni şi privitori, între cei care fac relaţii publice şi cei asupra cărora se manifestă aceste acţiuni, există nu din perioada ultimilor zece sau douăzeci de ani, nici măcar de un secol, din momentul în care domeniul propriu-zis a început să prindă contur şi să fie definit. Această lipsă de încredere este atribuită practicienilor de relaţii publice încă de la începuturile umanităţii, din timpurile în care „supuşii” înţelegeau că un conducător trebuia să îşi justifice crime şi războaie printr-o misiune divină, a cărui îndeplinire nu poate avea loc decât prin sacrificiul uman. Astfel de mesaje erau atent concepute şi argumentate, pentru a da un sens cât mai logic şi cât mai firesc lucrurilor. Aceştia erau oamenii de relaţii publice ai acelor vremuri, în contextul acelor timpuri, iar moştenirea pe care au lăsat-o generaţiilor actuale este una extrem de apăsătoare.

Practic, domeniul relaţiilor publice a luat naştere din nevoia personalităţilor şi organizaţiilor marcante ale diverselor epoci de a comunica, într-un mod cât mai clar şi eficient, cu publicurile lor. Iar de aici până la a se crea senzaţia că acestea mint nu a fost cale deloc îndelungată. Mulţi sunt cei care acuză relaţiile publice de minciună, de ascunderea adevărului, de alterarea lui în asemenea manieră, încât beneficiul să fie al comunicatorului, şi nu al audienţelor. Şi nimeni nu poate contesta faptul că asemenea practici încă există. Oricât am putea fi de idealişti şi de încrezători într-un adevăr universal, nu se poate ascunde faptul că asemenea metode se practică încă, chiar şi la ora actuală. Obiceiurile, în fond, nu se schimbă; doar oamenii sunt cei care vin şi pleacă, de-a lungul vremurilor.

Şi atunci, care este marea provocare a relaţiilor publice, în mileniul al treilea? În fine, aceea de a demonstra că relaţiile publice înseamnă mai mult decât minciună, ascundere şi alterare; că relaţiile publice există prin moralitatea şi prin transparenţa pe care o transmit, prin practicile oneste şi deschise pe care se bazează, pe oamenii de încredere cu adevărat talentaţi, care pot face o situaţie cu adevărat tensionată să devină agreabilă, şi nu prin minciună sau fals, ci prin onestitate şi comunicare; o comunicare deschisă, eficientă, în care dialogul social şi nu numai să fie încurajat, în care libera opinie să fie cu adevărat ascultată.

În fond, datoria relaţiilor publice este de a redeschide punţi demult închise, de a conecta, de a ne aduce mai aproape unii de ceilalţi. Iar cadranele celor două aspecte, atât de diferite în opinia unora, însă în fapt atât de conectate prin ceea ce reprezintă relaţiile publice şi etica, sunt precum ceasurile ce anunţă minutul şi secunda: constant, universal, în acelaşi ritm, fără cea mai mică întârziere. Relaţiile publice şi etica bat şi se contopesc împreună, indiferent de spaţiul, locul sau timpul în care acestea se manifestă. Căci etica însoţeşte relaţiile publice în toate manifestările acesteia; iar acţiunile lipsite de etică, în care adevărul şi onestitatea nu sunt puse mai presus de orice, pot fi cu greu numite practici de relaţii publice.



Andra Avram este proaspăt absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA. În timpul studenţiei, a beneficiat de un stagiu de practicant în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE), lucru ce i-a conturat într-o semnificativă proporţie viziunea asupra unui posibil viitor pe plan profesional. Pasiunea sa pentru comunicare se răsfrânge mai ales asupra aspectului internaţional al acesteia, al comunicării între state, dar şi între organisme cu putere de decizie la nivel mondial, acesta fiind, de altfel, şi domeniul în care doreşte să-şi construiască o carieră.


Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site