Mario DeMezzo: Primul model al unui copil trebuie să fie părinții săi. Oriunde te poți preface și îți poți pune măști, numai în fața copiilor tăi nu

Fost om de radio la PRO FM Slatina și educator-suplinitor la Casa de copii Școlară din Slatina în tinerețe, Mario DeMezzo este, în prezent, directorul național al Habitat for Humanity, fiind printre primii fundraiseri români specializați în strângere de fonduri de la companii. Mario DeMezzo crede că, zâmbind, putem face un bine celor din jur în cel mai simplu mod, în fiecare zi.

 

Mario, îți mai amintești când ai făcut prima ta faptă bună?

Se întâmpla în 1997, când nu luasem la facultate și lucram ca educator-suplinitor la Casa de copii Școlară din Slatina. Era acolo un băiat de 13 ani, rămas fără îngrijirea părinților, extrem de isteț, care nu își sărbătorise niciodată ziua de naștere și nu știa cum este să sufli în lumânări. Am pus la cale o petrecere surpriză la mine acasă, cu tort, lumânări și cadouri. Bucuria pe care am simțit-o atunci în ochii lui mă copleșește și astăzi.

Care este cea mai mare pasiune pe care o ai și cum ai folosi-o pentru a face bine celor din jur?

Am lucrat la PRO FM Slatina când eram foarte tânăr și, de atunci, am tânjit tot timpul după senzația pe care ți-o dă o emisiune live. Anul trecut am realizat și prezentat matinalul de la Itsy Bitsy și m-am bucurat că am putut promova în toate casele valorile la care țin ca profesionist și ca om.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Încep ziua de lucru foarte devreme. De obicei, rezerv dimineața pentru e-mailuri și lucrurile urgente, mă consult cu colegii mei, îi îndrum în task-urile pe care le au, răspund solicitărilor colegilor de la biroul regional, am telefoane și întâlniri cu parteneri și potențiali sponsori. Iar la sfârșitul zilei, mă întorc acasă, la copiii mei, și sunt recunoscător că pot să le ofer un cămin sigur și o educație care să îi facă oameni mari.

Care sunt modelele umane pe care le consideri cele mai potrivite pentru copiii tăi?

Primul model al unui copil trebuie să fie părinții săi. Oriunde te poți preface și îți poți pune măști, numai în fața copiilor tăi, nu. Poți să dezvolți în fața partenerilor tăi o imagine de profesionist care nu greșește niciodată, în fața colegilor tăi – o imagine de lider impecabil, însă pe copii nu ai cum să îi păcălești, în fața lor apari așa cum ești, cu toate slăbiciunile și defectele tale.

Dacă eu sunt un model pentru oricine altcineva, dar nu și pentru copiii mei, consider că am eșuat ca om. Iar dacă reușesc să fiu un model pentru ei, atunci acest lucru este suficient pentru a putea spune să am avut succes în viață.

Care crezi că este diferența dintre filantropie și responsabilitate socială?

Filantropia este atunci când donezi pentru că te simți apropiat de o cauză, când răspundem cu toții la o campanie de strângere de fonduri pentru o persoană bolnavă sau când ne mobilizăm să cumpărăm lapte pentru copilul unei mămici singure.

CSR-ul, pe de altă parte, este – așa cum îi spune și numele -  o responsabilitate, o implicare a unei companii în comunitatea din care își obține veniturile. CSR-ul are un obiectiv strategic foarte clar, să ridice comunitatea în care activează astfel încât beneficiarii să devină pe termen lung clienții companiei. Totuși, CSR-ul are, pe lângă felul în care se implică o companie în comunitate, alte două direcții extrem de importante: felul în care compania face business și are o politică etică, responsabilă față de mediu, legislație, guvern și taxe și felul în care tratează angajații și asigură cadrul legal al muncii și respectarea tuturor drepturilor.

Cum a început povestea ta alături de Habitat for Humanity?

Povestea mea la Habitat for Humanity România a început în 2004, ca manager de strângere de fonduri. Pe atunci, foarte mulți bani veneau din Europa de Vest și SUA, iar fundraisingul local nu era dezvoltat. Pe de o parte, ONG-urile nu credeau că românii pot să doneze, iar în companii conceptul de CSR era prea puțin cunoscut. Am învățat împreună și mă bucur că după aproape 10 ani distanță, când m-am întors la Habitat for Humanity România ca director executiv, conceptele de fundraIsing și strategie de CSR sunt cunoscute și avem tot mai mulți profesioniști care dezvoltă instrumente noi și inovatoare.

Care este călătoria ta profesională și cum ai ajuns să activezi în domeniul neguvernamental?

Sunt unul dintre profesioniștii în strângere de fonduri cu cea mai diversă experiență. Am fost de la jurnalist de radio, la operator debite, de la grefier, la funcționar în administrația locală. Din 2004 însă, am mai avut o singură slujbă în afara sectorului ONG, de CEO al Grupului Editorial ALL, însă, și în timpul petrecut acolo, am rămas foarte apropiat de domeniu, ca președinte al Uniunii Editorilor din România și fondator al Asociației Casa de Cultură și Premiului literar “Augustin Frățilă”.

De când am intrat în sectorul ONG și am înțeles mecanismele sale, mi-am luat un angajament – ca parte a responsabilității mele personale – să rămân apropiat de mediul ONG indiferent de parcursul carierei mele. În România, multă lume critică – pe bună dreptate – sistemul de educație, sistemul sanitar, administrația etc, însă de fiecare dată aruncă responsabilitatea în altă parte, în special în spatele guvernului. Este treaba guvernului să facă. Multe lucruri sunt adevărate, este treaba guvernului, însă noi ce facem? Cum ne implicăm noi în comunitatea în care trăim? Cum ne ajutăm noi aproapele aflat în nevoie și cum ne învățăm copiii să devină adulți responsabili?

Care dintre proiectele organizației îți este cel mai drag și de ce?

EuroHabitat în 2007, când am construit 27 de case în numai 5 zile pentru a sărbători intrarea României în Uniunea Europeană. Am construit câte o casă pentru fiecare țară membră, iar 27 de familii cu venituri mici din Rădăuți și-au văzut visul cu ochii la finalul celor 5 zile: s-au mutat într-o casă decentă și accesibilă. Am putut face acest lucru împreună cu peste 600 de voluntari și cu companii care își aveau birourile centrale în cele 27 de state membre de atunci.

EuroHabitat este proiectul meu de suflet și, totodată, cel mai mare eveniment de construcție accelerată din Europa de până acum.

Cum i-ai descrie pe voluntarii organizației în câteva cuvinte?

Voluntarii sunt inima, mâinile și vocea Habitat for Humanity. Voluntarii noștri strâng tot timpul anului fonduri ca să muncească o zi sau o săptămână pe șantier și să sprijine cu o donație construcția și renovarea de case, și tot ei sunt cei care duc mai departe munca și eforturile noastre, pentru ca alți și alți oameni să se alăture cauzei Habitat for Humanity.

Care sunt oamenii care te inspiră în activitatea zilnică legată de organizație?

Sunt trei categorii de oameni care mă inspiră și care mă fac să fiu mai bun zi de zi. Primii sunt beneficiarii Habitat for Humanity România, oamenii care muncesc de dimineața până seara și care se luptă să spargă cercul vicios al sărăciei în care familia lor se află de generații întregi, colegii – care muncesc cu o pasiune și determinare incredibile, și oamenii din companii – a căror satisfacție și bucurie că au fost pe șantier și au pus cărămidă lângă cărămidă pentru viitorul unei familii mă încarcă cu energie.

Trei povesti “construite” de Habitat for Humanity care ți-au rămas aproape de suflet

Spun o singură poveste, pentru că la trei deja putem să scriem un roman, care are și o pildă foarte bună, de transparență, pentru ONG-uri: acestea trebuie să învețe să arate mai bine și mai des sponsorilor și partenerilor schimbarea pe care o produc în viețile oamenilor.

De foarte mulți ani, aveam un parteneriat la nivel regional cu una dintre cele mai mari companii ale lumii. Milioane de euro mergeau în fiecare an către copii și părinți din zeci de state din Europa, Orientul Mijlociu și Africa. CEO-ul companiei, care era foarte implicat în cauza Habitat for Humanity, a fost schimbat și în locul său a venit un neamț. Acesta se așează la masă, se uită pe cifre și spune: “De ce dăm noi atâția bani la Habitat for Humanity?”. “Știți, fac case pentru familii în nevoie…”, au încercat să îi explice colegii săi. Omul era însă hotărât să taie bugete. Înainte să taie, a acceptat invitația de a veni pe un șantier Habitat for Humanity să vadă ce facem și pentru cine. Și nu a venit oricum, ci a adus cu sine tot senior managementul companiei.

Și după ce biroul regional EMEA s-a uitat unde ar putea să trimită această echipă importantă și a ales România, ne-am uitat și noi, în filialele din țară și am ales Rădăuțiul. La o miză atât de mare, ne-am gândit că dacă nu o să le placă pe șantier, măcar vor fi fascinați de peisajele din zonă și de mâncarea rădăuțeană :)

Îmi amintesc că eram după CEO pe șantier, iar omul nu schița niciun gest. Domnule B., un pahar cu apă? Domnule B, poate că vreți să vă mai odihniți puțin? Nicht! și își vedea conștiincios de șpaclu.

La sfârșitul zilei, am mers, ca de obicei, împreună cu voluntarii să vizităm casa în care locuia familia beneficiar. Erau două camere mici, pline de igrasie, în care tatăl avea grijă de cei doi copii și de bunica lor. Mama copiilor era plecată la muncă în Italia.  În timp ce colega noastră Amanda spunea aceste lucruri, că mama a fost nevoită să plece în Italia pentru a asigura traiul zilnic, fetița familiei, care avea în jur de 10 ani și înțelegea un pic de engleză, încerca să își țină lacrimile. În acel moment, am plecat cu toții capetele, smeriți de străduința copilei de a nu plânge în fața noastră.

Domnul B. nu doar că a continuat parteneriatul dintre companie și Habitat for Humanity, însă a scos din buzunarul personal un cec pentru construcția unui loc de joacă.

Două lecții de viață pe care le-ai învățat de la oamenii pe care i-ați ajutat

De la familiile partenere am învățat două lecții extrem de importante: lecția smereniei – să te uiți întotdeauna la ceea ce ai, nu la ceea ce ți-ai dori să ai – și lecția speranței – să nu îți pierzi niciodată încrederea că lucrurile vor intra pe făgașul bun.

Povestește-ne despre planurile de viitor ale Habitat for Humanity România

Ne apropiem de cel mai mare proiect al anului, BIG BIULD, un eveniment impresionat de construcție accelerată, voluntariat și comunicare, prin care sărbătorim Ziua Mondială a Locuirii, declarată de ONU. Vom construi 8 case în doar 5 zile împreună cu 200 voluntari străini, din companiile românești și personalități, între 5 și 9 octombrie, în Bacău.

Ce sfaturi le-ai da tinerilor care doresc să urmeze o carieră în acest domeniu?

Să-și asculte sufletul. Acolo unde sufletul lor îi îndeamnă să fie, acolo trebuie să meargă. În lumea corporatistă, un agent de vânzări poate schimba domeniile și să aibă același succes sau mai mare; de la cafea poate să treacă la înghețată sau la scutece pentru copii. În sectorul ONG, dacă sufletul tău nu crede în organizația pentru care lucrezi este doar o chestiune de timp până când vei eșua, mai ales dacă faci strângere de fonduri. Pentru că în ONG presiunea este uriașă. Dincolo de un target în excel, sunt copii care nu pot să meargă la școală pentru că nu au haine și rechizite, sunt părinți care nu pot să ofere familiei un acoperiș deasupra capului, sunt bătrâni care nu primesc masa caldă care contează pentru supraviețuire.

Un lucru pe care oricare dintre noi îl poate face zilnic și care poate aduce bine în viața celor din jur

Să zâmbim. Este la îndemâna oricui. Indiferent cât de rea pare situația, în momentul în care zâmbim lucrurile devin puțin mai bune pentru tine și pentru cei din jurul tău.

---

Interviu realizat de Daniela Stefan, Rogalski Damaschin PR.

Good Talks este o inițiativă Rogalski Damaschin Public Relations în parteneriat cu PR Romania prin care agenția își propune să stea de vorbă cu oameni de bine care fac lucruri pe bune. Good Talks este despre oameni curajoși, creativi, responsabili, care prin tot ceea ce fac schimbă puțin câte puțin România în bine.