23102017

Back Eşti aici:Home Interviuri Experti romani Reflecţii despre 20 de ani de antreprenoriat. În dialog cu Crenguţa Roşu, DC Communication

Reflecţii despre 20 de ani de antreprenoriat. În dialog cu Crenguţa Roşu, DC Communication

Crenguta Rosu Doru Frolu

Interviurile cu Crenguţa Roşu sunt daruri oferite cititorilor. Fascinaţia pe care ele o exercită este expresia unei inteligenţe vii care îşi întreţine flacăra din acceptarea provocărilor morale, teoretice şi sociale ale vremurilor fremătătoare de azi. (D.O.)

Dragă Crenguţa, în urmă cu 20 de ani porneai la drum alături de Doru Frolu în aventura numită DC Communication. Privind în urmă, cum v-aţi descurcat?

Nu pot rezista tentației să îți răspund că ne-am descurcat ca niște muschetari adevărați, mutând în plan actual povestea și semnificația romanului lui Dumas. Am avut, în primul rând, partea noastră de întâlniri de excepție cu colegi, clienți și colaboratori remarcabili, oameni care îți îmbogățesc experiența și profesional și în plan personal. Cu ei am construit un soi de solidaritate de tranșee care ne leagă, chiar dacă azi nu mai suntem mereu în contact cu toți. Asemeni mușchetarilor am fost în serviciul clientului cu toată priceperea și disponibilitatea noastră.

Am participat împreună la tot felul de „bătălii”: poziționări pentru noi veniți în piață, transformări organizaționale, achiziții, fuziuni, situații delicate depășite cu bine în beneficiul tuturor celor implicați, proiecte mari, spectaculoase, cu mii și zeci de mii de oameni, proiecte în premieră, noi instrumente de comunicare, produse noi, servicii noi, noi oameni în echipă, acumularea de noi competențe, inventarea/crearea de noi produse, relocări, evenimente în peste 25 de orașe din țară și multe altele.
Traseul a fost unul marcat și de nesiguranțe și de temeri și de victorii și de iluzii spulberate și de constantă acumulare și evoluție. În cifre, vorbim de un portofoliu de peste 120 de clienți, din 20 de industrii și ramuri industriale. Putem separa cam 2000 de proiecte- deși un proiect poate însemna un program anual de comunicare.
Așa că, privind în urmă, trebuie să zicem că am fost norocoși pentru șansa acestor întâlniri și experiențe.  

Cu ce gânduri aţi pornit la drum? Care e cea mai puternică amintire pe care o păstrezi din acea perioadă?

Credeam și credem că dezvoltăm o meserie care contribuie la alegerea informată de produse și servicii și că treaba noastră este să catalizăm dezvoltarea companiilor și comunităților, prin comunicare.  

Mai credem că serviciul nostru este foarte legat de fiecare aspect al activității unei companii, că experiența noastră nu substituie ceea ce companiile pot să facă singure ci completează.

Am susținut mereu că linia «comunică și fugi» este contraproductivă și riscantă, la fel cum este riscantă expunerea de neadevăruri sau cosmetizarea. Asta am avut în gând când am pornit la drum, mai ales că la acel moment relațiile publice erau adesea confundate cu un fel de advertising.

DC proiectedemult

De altfel, îmi amintesc că, înainte de a începe DC, când și eu și Doru am lucrat ca freelanceri într-un proiect de comunicare pentru introducerea noului sistem contabil, consultantul străin al proiectului, un francez, ne-a spus, după câștigarea proiectului, că motivul pentru care au ales oferta noastră a fost fix această abordare, de construcție. Eram singurul grup care am pus problema informării, construcției unor produse și mecanisme de informare care să ajute publicul țintă să înțeleagă transformările și să primească sprijinul pentru a își putea face treaba. Contrapropunerile erau axate pe promovarea existenței noului sistem contabil nu pe explicarea modificărilor în detaliu sau pe mecanismele de suport pentru cei vizați de modificări. Am câștigat atunci în fața unei multinaționale din advertising, am fost chiar subiect de atac la ziar pe această temă «cum e posibil ca o companie mică să învingă un gigant global». Am fost imediat în audiență la redactorul șef al publicației, cu dosarul de licitație în brațe, ca să explicăm situația și să îi arătăm de ce am câștigat și că nu este nimic necurat în subiect. Într-un fel, confuziile de atunci se regăsesc și astăzi.  
Atunci nu știam că avem de luptat cu niște preconcepții puternice, credeam că este doar rezultatul unei piețe nedezvoltate.
 
Ce te-a făcut să te îndrepţi spre această profesie? Ştiu că ai absolvit o facultate tehnică. Poţi detalia această perioadă de început?

Am ajuns inginer din cumințenie și om de PR din pasiune și șansă. Am absolvit Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București. În perioada când am optat pentru studiile universitare, ingineria însemna posibilitatea de a lucra într-un oraș unde există industrie. Am urmat dorința părinților mei, chiar dacă era cam clar că pasiunile mele erau în alte domenii: artă, filozofie, psihologie. Tata, inginer și mama, medic, ambii m-au sfătuit să îmi întrețin pasiunile cum doresc dar meseria să mi-o aleg din registrul tehnic. Părea cel mai ocrotit de subiectivisme.

Mi-am alocat mereu timp pentru dezvoltarea acestor interese - de la studiu la scris, de la consumul de artă la diverse forme de expresie- teatru, dans, muzică. În acest parcurs am învățat cum se editează o revistă, cum se face un sumar, cum se scrie, tehnoredactează, corectează, distribuie o revistă, cum se produce un spectacol, de dans, de teatru, de muzical, de la regie, scenografie, repetiții, până la reprezentație. Aceste experiențe au fost baza curajului de a mă înscrie la concursul pentru Biroul de Presă al Guvernului, în 1990, ca urmare a unui anunț la TV. Din acest punct lucrurile au curs în sensul specializării în zona de media relations și apoi a construcției de reputație, am făcut cursuri de pregătire la Londra și am pus în practică apoi, într-o perioadă foarte intensă. După cei trei ani la Biroul de Presă al Guvernului am plecat către jurnalism, la revista Tinerama. După alți doi ani, timp în care am fost și consultant freelancer în mai multe proiecte, am ajuns la formula DC.  

Industria autohtonă de PR a avut o evoluţie puţin diferită faţă de pieţele din regiune, în sensul că marile reţele globale au optat în aceşti 20 de ani pentru jumătăţi de măsură (a se citi afilieri), în locul unor investiţii by the book. Cum apreciezi azi această dezvoltare aparte a industriei autohtone? Ne-a folosit sau nu gradul sporit de independenţă?
 
Debutul în activitatea de relații publice a fost într-adevăr făcut de companii locale, față de piețele din regiune unde primele companii de PR au fost companii multinaționale. Ca la orice serviciu, nivelul de extindere și sofisticare depinde de dimensiunea piețelor pentru care serviciul este oferit. Nu poți avea o industrie de PR puternică într-un mediu economic nedezvoltat. Decizia de a nu deschide greenfield offices în România este expresia nivelului de încredere în potențialul pieței. Abia după 10 ani de prezența pe piață s-au conturat companiile de PR, desprinse din grupuri, pentru că atunci piața putea oferi oportunități diverse și pentru advertising și pentru PR și se puteau extinde serviciile. Am putut observa, de asemenea, o tendință asemănătoare când s-a conturat mediul online. Departamente interne, agenții specializate, regrupari în house integrate în grup etc.
Cred că ne-a folosit faptul că am putut creiona produsele și serviciile în acord cu piața, în afara grilelor standard, dar cum totul a fost creat de la 0, poate că s-au consumat mai mulți timpi decât era necesar.  

Mă uit în jur şi îmi doresc să văd mai mulţi colegi care să îmbrăţişeze ideea de sustenabilitate în practica relaţiilor publice. Fără acest concept, nu văd cum am putea construi consistent pe termen lung. Împărtăşeşti această dorinţă?

Cu toată tăria da, împărtășim acest mod de a vedea relațiile publice. Construcția raporturilor de bună înțelegere se produce în timp, se clădește. Etapele cunoscute și recunoscute, de altfel, care duc la schimbări în opțiuni- de la informare la convingere- se desfășoară în timp și oricât de mare ar fi azi viteza de comunicare, relațiile autentice nu se construiesc într-o zi, o săptămâna sau o lună. De aceea pentru noi e important ansamblul, sustenabilitatea, dincolo de o singură campanie. Contribuie la reputație suma campaniilor și suma informațiilor disponibile constant, întâlnirile care pun în acord ce se spune și ce se face, între companii/ mărci și angajați, parteneri și clienți. Ajustarea necesară a acțiunilor și apoi a mesajelor- sunt expresia interesului pentru o relație bună. Este ceea ce publicurile apreciază și interpretează drept considerație și respect. Este ceea ce leagă și se traduce în măsurarea percepției.

Ce-ai descoperit despre tine însăţi în aceşti ani de antreprenoriat? Meseria de comunicator ţi-a influenţat în vreun fel convingerile personale?

Antreprenor am devenit din conjunctură, nu deliberat. Doru a fost cel orientat în această privință. Când am pornit la drum îmi amintesc că aveam nedumeriri funcționale de genul «cum e să fii și angajat și angajator în același timp». Nu aveam gândul de a fi independentă ci pur și simplu ideea să completam o activitate pentru care clienții noștri nu aveau resursele interne sau disponibilitatea să o facă. Ulterior, odată cu acumularea de informații despre afaceri, construcții organizaționale și planificare strategică, am așezat categoriile în cutiile de gândire oficiale. Am recunoscut toate modelele de structurare antreprenorială și am trecut prin toate etapele, inclusiv capcanele specifice. Am învățat continuu câte ceva nou despre organizații, HR, structuri, modele de business, industrii și, la fel, despre comunicare- medii noi, mijloace noi, instrumente, teorii, studii despre public și despre schimbările societății. Și încă învățam.  

Ceea ce îmi place grozav la meseria noastră este deschiderea de a te pune în locul fiecărei categorii de public, de a cerceta și înțelege puncte de vedere diverse, uneori în contradictoriu și de a găsi punctul comun, baza de dialog. Nu știu dacă mi-au fost influențate convingerile dar modul de a privi lucrurile - cu siguranță.
 
După 20 de ani de agenţie, observi o diferenţă de percepţie în rândul tinerilor comunicatori, odată cu trecerea timpului, cu schimbul de generaţii?

(Râd) e un subiect fierbinte pentru mine. Fiecare generație este diferită iar noile tehnologii au grăbit și mărit diferențele. E un proces natural, accelerat de tehnologie. Sintagma «conflictul între generații»- care trece din familie la societate e arhicunoscută. Zeci de generații de mai vârstnici s-au tot uimit de ce fac și cum sunt mai tinerii. Uităm că în aceste schimbări spre bine sau spre rău sau, mai exact, spre altfel, generațiile mai vârstince au sădit câte ceva și poartă responsabilitatea. Vezi aici transformările din sistemul de educație, timpul petrecut în familie, livrarea principiilor de viață, trăirea prin exemplu etc.
Cred că e bine să nu uităm că în timp ce atâtea se schimbă, există acea bază comună, care trece peste și printre generații si înseamnă: nevoia de a înțelege în ce direcție te îndrepți, de a te simți în siguranță, de a te simți respectat și recunoscut, de a te exprima și de a fi ascultat, valabile indiferent de vârstă sau generație.  

Pe lângă asta este și unicitatea interlocutorului pe care cred că trebuie să o avem în vedere. M-am surprins deranjată de tratamentul la grămadă a noilor generații, știind că în cifrele și descrierile de acolo intră și fiul meu și colegii lui care par să fie, în unele aspecte, diferiți. Valabil și pentru colegii mei și pentru mai tinerii comunicatori. (Te-am avertizat că e un subiect fierbinte:)). Îmi displac etichetările și mă bucur că odată cu disponibilitatea tehnologiei putem să discutăm aproape individualizat sau în grupuri cu interese comune: mai mici dar mai relevante.  

DC Communication 20ani

Ce mai înseamnă talent în ziua de azi ?

Abilitatea naturală de a realiza ceva cu ușurință și foarte bine- cred că definiția este încă aceeași. Poate se adaugă o nuanță care include abilitatea de a te adapta la schimbare, având în vedere viteza timpurilor.
 
Bunica soţului meu a împlinit la aniversarea voastră vârsta de 100 de ani şi ne-a zis cu umor telormănean şi multă seninătate « primii 100 au fost mai grei :) » . Te întreb şi eu acum: Ţie ce îţi dă forţă să mergi mai departe?
 
(În primul rând, mulți ani pentru bunica și sănătate. Să vă bucurați împreună încă mult timp. Mare lucru să o aveți alături.)
Nu m-am gândit că aș putea să nu merg mai departe și nu din inerție ci pentru că îmi place foarte mult să lucrez, împreună cu colegii mei, să găsim soluții pentru a răspunde unor teme/probleme de comunicare. Ne fascinează tema, ne trage gândul, ne merg rotițele ideilor și asta ne motivează. Deși instrumentele nu sunt nelimitate, de fiecare dată căpăta utilizare unică.   


Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.

 

 

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site