PR cu zâmbet de antreprenor. De vorbă cu Ioana Mănoiu, Managing Partner GMP PR

ioana_manoiu_actualCând spui Ioana Mănoiu, spui GMP PR, 5 ani de luptă împotriva violenţei domestice, Crina Coco Popescu, tineri urbani de altădată, "strada unde am sărutat-o pe Mimi", consum responsabil de alcool, dar şi Botezul Sturionilor, Pepsi Vintage şi Buget -, Creativitate +. Adică o voce prezentă în industria de PR din România.

Pentru început, te-aş ruga să ne spui câte ceva despre începuturile agenţiei GMP PR. Ţi-a fost teamă de debutul antreprenorial?


Nu mi-a fost teamă, fiindcă nu conştientizam exact ce mi se întâmplă. Iniţial, am presupus că nu o să se schimbe fundamental lucrurile, că voi face cam tot ce făcusem şi până atunci ca manager. Voi conduce oameni, voi aduce new business, etc.  În momentul în care am realizat că antreprenoriatul presupune cu totul altceva, era prea târziu. Deja intrasem în pâine, iar panica era tardivă. Într-un fel, am devenit antreprenor fără să-mi dau seama, iar în timp am descoperit cât de mult îmi place şi cât de bine mi se potriveşte.

Pentru mine a fost fascinant că, luând-o de la zero, am putut să construiesc. Lucrând ani de zile într-un sistem pus la punct, cu o echipă mare şi sudată şi o lista stabilă de clienţi, rolul meu era mai degrabă de a menţine liniştea şi de a îmbunătăţi pe alocuri.

Într-o zi, brusc, n-am mai avut nimic din toate astea. M-am trezit într-o luni dimineaţă că echipa de PR eram doar eu. Aveam şi un client al agenţiei de publicitate de lansat, Cosmote. Aşa că m-am reîntors în primii ani de carieră şi am scris comunicate, am printat etichete şi am sunat jurnaliştii. A fost fun. Stăteam nopţile pe la birou cu singura colegă pe care o aveam, Mădălina, şi pregăteam mape de presă. Îmi regăsisem entuziasmul de la început. Evident că oricât de simpatic ar fi fost, nu puteam continua aşa la nesfârşit, aşa că am început să angajez. Şi de aici a început aventura, fiindcă apăreau tot felul de obstacole. Abia mă liniştisem, îmi formasem o echipă, aveam patru colege, când două dintre ele şi-au dat brusc demisia. Iar asta se întampla cu o zi înainte de plecarea mea în vacanţă. Fusese o coincidenţă, dar care la momentul respectiv a fost destul de dramatică. În vacanţă fiind, nu-mi doream decât să le mai gasesc pe celelalte două la întoarcere Smile.

Primul client cu fee lunar a fost compania de farmaceutice Terapia. O să-i fiu mereu recunoscătoare lui Stephen Stead, fostul manager al companiei, care a avut încredere în noi şi ne-a încredinţat contul, în condiţiile în care tot ce aveam erau CV-urile noastre. Şi evident, numele GMP în spate.

Care a fost prima campanie de PR pe care ai gândit-o? Ce s-a schimbat de atunci?


Roşia Montană. Era clientul GMP la momentul respectiv. Pentru mine a fost o şcoală de PR acel cont. Experienţa mea de până atunci pe clienţii comerciali nu avea nicio legatură cu complexitatea unui astfel de proiect. Miza era uriaşă, eram boicotaţi la fiecare eveniment, orice acţiune devenea ţinta unui atac în numai câteva ore. Pregăteam mereu scenarii de răspuns. Făceam crisis management non stop, fiind într-o criză permanentă.

Partea bună după o astfel de experienţă este că nimic nu te mai sperie, eşti pregătit pentru orice.

Cum ai primit vestea distincţiei "GMP PR - Agenţia de PR a Anului la Romanian PR Award 2011"?


A fost foarte interesant să compar cele două momente din istoria noastră. Când am câştigat prima oară agenţia anului în 2006, a fost o supriză imensă. Nu eram încă agenţie, eram un departament de 4-5 persoane, iar premiul nu mai fusese acordat niciodată până atunci. A fost WOW. Am conştientizat în acel moment că rezultatele şi campaniile noastre se ridicau la nivelul portofoliului unei agenţii şi că nu mai era cazul să amânăm infiinţarea firmei. Ceea ce am şi făcut la câteva luni după.

Acum, după 5 ani, lucrurile stau puţin diferit. Poate surpriza nu a mai fost la fel de mare, dar bucuria a fost la fel de intensă. Premiul a venit după câţiva ani în care nu am mai avut ca prioritate participarea la competiţii. Focusul a fost foarte mult pe creşterea business-ului, organizarea echipei, campanii etc. Într-un fel, mi-a părut rău că am neglijat acest aspect, dar era important să creştem sănătos. Premiile sunt foarte importante fiindcă motivează echipa şi clienţii deopotrivă, îţi oferă notorietate şi îţi readuc acel entuziasm de a face lucruri mari. Dar sunt şi o capcană de multe ori. You "start believing your own publicity". Te îmbată succesul şi te rupi de realitate. Ai senzaţia că premiile sunt măsura valorii tale, dar de fapt sunt ceva temporar şi ţin de multe ori de conjunctură. Poţi avea un an foarte bun, cu multe campanii cu potenţial creativ, dar şi ani în care clienţii sau brief-urile nu-ţi permit acest lucru. Asta nu înseamnă că nu eşti la fel de bun. Sau reversul medaliei, o agenţie premiată nu presupune neapărat şi un business stabil, poate că au fost nişte proiecte punctuale şi atât. Sunt mulţi alţi factori în ecuaţie. Am încercat aşadar să păstrez un echilibru între orientarea către business şi recunoaşterea externă. Cred că este important să le ai pe amândouă într-o anumită măsură.

Au existat oameni care ţi-au influenţat în mod decisiv modul de a înţelege această profesie?


Există doi oameni care m-au schimbat mult şi care continuă să mă influenţeze în fiecare zi. Unul este partenerul meu Felix Tătaru, modelul antreprenorului în esenţă. El m-a învăţat să visez, să gândesc big, să ies din aria mea de competenţă. Când, după primele luni, m-a întrebat câţi oameni estimez că voi angaja până la sfârşitul anului, eu i-am spus 3, iar el a pus pariu cu mine că voi angaja 6. La final au fost 5. El pentru mine este un exemplu de om vizionar, pentru care limitările şi obstacolele nu există cu adevărat, atunci când ai un vis. Felix m-a învăţat să fiu liberă. 

Al doilea om este adjuncta mea Ana Maria. Suntem cele mai diferite personalităţi din lume, dar asta ne şi ajută să ne completăm atât de bine. Ea este foarte business & corporate oriented. Mă aduce cu picioarele pe pământ, atunci când eu devin prea creativă, îmi atrage atenţia asupra unor aspecte pe care eu le-aş fi pierdut din vedere, vede soluţii pe termen lung în situaţii aparent imposibile. Funcţionăm excepţional împreună. Ana Maria m-a învăţat să fiu mai pragmatică şi să gândesc în termeni de business.

Ei doi sunt punctele mele de reper în deciziile majore. Dar au fost multe momente în anii aceştia în care perspectivele diferite ale colegilor mei m-au ajutat şi m-au condus într-o direcţie sau alta. Nu sunt genul de manager care crede ca le ştie pe toate, sunt deschisă la sugestii şi recomandări. Cred că meseria noastră este atât de subiectivă, încât nu poţi spune niciodată că deţii adevărul. Alegi în general cea mai bună variantă din cele pe care le ai la dispoziţie.

Ce crezi că le lipseşte tinerilor comunicatori din ziua de azi? Există comunicatori mai tineri pe care îi apreciezi, promisiuni autentice în actualul peisaj al industriei de PR?


Cred ca le lipseşte răbdarea. Vor prea mult, prea repede. Vor să ardă etapele. N-au răbdare să crească sănătos, pun o presiune foarte mare pe ei şi automat sunt dezamăgiţi când văd că lucrurile nu se mişcă atât de repede pe cât şi-ar dori. Se frustrează foarte uşor.

Da, sunt tineri buni în PR. Eu am în jurul meu oameni talentaţi care pun multă pasiune în ceea ce fac. Iar entuziasmul lor este contagios!

Eşti un om de comunicare experimentat: ţi se întâmplă, totuşi, să ai temeri legate de utilitatea proiectelor pe care le iniţiezi?


Da, normal. Un mare avantaj în cazul antreprenorului este că îşi poate permite să refuze proiecte. Atunci când nu cred într-un anumit brand sau o anumită cauză şi niciun alt coleg de-al meu nu crede, refuzăm. Nu poţi să-i convingi pe ceilalţi de ceva în care nici tu nu crezi, e imposibil.

Ai un top al celor mai "descurajante" experienţe pe care le-ai traversat ca om de PR?


Mă descurajează mereu când munca noastră nu este valorificată. Când suntem trataţi ca nişte furnizori oarecare şi nu ca nişte parteneri. Când ni se aruncă sarcini, fără să ni se explice obiectivul sau când suntem negociaţi la sânge, ca într-o achiziţie de pixuri. Am spus-o mereu că noi vindem experienţă şi idei, nu mână de lucru. Mână de lucru găseşti ieftin, peste tot. Sunt companii care caută de fapt secretare, şi nu o agenţie de PR. Iar întâlnirile cu astfel de clienţi mă întristează mereu.

Ţi s-a întâmplat să nu mai crezi în munca pe care o faci?


Nu, iubesc prea mult această meserie. Cred că avem puterea să schimbăm lucrurile în bine în România, că putem educa, putem influenţa oamenii să ia decizii corecte. Am lucrat în ultimii ani pe câteva campanii excepţionale, care ne-au arătat impactul pozitiv pe care job-ul nostru îl are în societate. Am educat femeile din România să folosească metode contraceptive moderne în loc să facă avort, am adus pe agenda publică violenţa domestică, un subiect tabu în ţara noastră, am avut multe campanii pentru protecţia mediului. În momentul asta, avem în derulare 3 campanii pe termen lung: programul Biblionet de dotare cu calculatoare a bibliotecilor la nivel naţional, o campanie de consum responsabil pentru Ursus şi un program de awareness pentru cauza copiilor autişti. Puţini oameni realizează că o agenţie de PR face mai mult decât să convingă femeile să se spele cu samponul X.

Dacă ar fi să alegi o campanie care te-a marcat personal din zecile pe care le-ai gândit şi iniţiat, care ar fi aceea?


Violenţa domestică pentru Fundaţia Sensiblu. Este un proiect de suflet, se împlinesc deja 5 ani de când lucrăm împreună. Din păcate, este o problemă atât de prezentă în România. Satisfacţia pe care o ai când vezi că în urma campaniilor noastre femeile reacţioneză şi caută ajutor este imensă.

Un gând pentru cititorii PR România?


Să nu se relaxeze niciodată! Un fel de "stay hungry" al lui Steve Jobs. Tocmai m-am întors de la o conferinţă din Budapesta unde am ţinut o prezentare industriei de PR din Ungaria. La final m-au întrebat care este secretul nostru, de ce România câştigă atâtea premii internaţionale. Şi cred că dacă există un secret, asta este. Nu suntem autosuficienţi. Avem ambiţie şi curaj şi vrem sa ne depăşim mereu limitele. Trebuie să avem grijă să nu ne pierdem aceste calităţi.



Ioana Mănoiu este din 2005 Managing Partner al agenţiei GMP PR, desemnată Agenţia Anului la cea de-a IX-a ediţie a competiţiei Romanian PR Award. Şi-a început cariera în PR în 2000, la Graffiti BBDO, unde a lucrat până în 2005, ultima poziţie ocupată fiind aceea de PR Director. Are o experinţă de peste zece ani în relaţii publice, până în prezent dezvoltând şi implementând strategii de comunicare pentru companii locale şi internationale precum: Automobile Dacia, PepsiCo Beverages International, Henkel Romania, Wrigley, Unilever, Cosmote, Gabriel Resources-Rosia Montana şi Terapia. GMP PR este una dintre cele mai importante agenţii de relaţii publice din România. Cu o echipă de 25 de specialişti în comunicare, agenţia oferă servicii de consultanţă în PR pentru companii precum Apa Nova, A&D Pharma, Bancpost, Centrul de Informare ONU în România, Ericsson România, GSK, Henkel, HP, Muller, PepsiCo., Petrom, Programul Biblionet, Romtelecom, Toyota sau Ursus Breweries. Activitatea agenţiei a fost recunoscută local şi internaţional la competiţii precum Sabre Awards, European Excellence Awards sau Romanian PR Award.


Interviu realizat de Dana Oancea şi Florina Baciu

Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate