29032024

Back Eşti aici:Home Interviuri Experti internationali Martin Neureiter: ISO 26 000 îşi va dovedi relevanţa, deoarece face referire la problemele cu care se confruntă toate organizaţiile

Martin Neureiter: ISO 26 000 îşi va dovedi relevanţa, deoarece face referire la problemele cu care se confruntă toate organizaţiile

Pin It
martin__neureiterPe parcusul conferinţei (NB: GreenBiz Forum), aţi declarat că majoritatea companiilor nu au aderat încă la standardele ISO, iar cele care au făcut-o se înscriu în mare parte la standardul ISO 9000. Ce v-a determinat să dezvoltaţi un nou standard, ISO 26000, în situaţia în care chiar şi cele mai vechi aşteaptă încă să fie puse in practică?

Bună întrebare! Există standarde diferite, în funcţie de ariile de business, şi nu toate ariile sunt relevante pentru fiecare companie. Standardele tehnice pot fi relevante pentru un grup mic de organizaţii industriale, însă nu şi pentru celelalte organizaţii, care nu folosesc tehnologia. ISO 26000 îşi va dovedi cu siguranţă relevanţa, deoarece face referire la probleme cu care se confruntă toate organizaţiile, şi anume la cum gestionăm relaţia cu stakeholderii, cu angajaţii, la cum protejăm mediul etc. Iar aceste elemente sunt relativ independente de ceea ce produce compania. Aşa că, indiferent că vorbim despre o companie de telefoane mobile sau despre una de ciment, în contextul actual toate se confrunţă cu astfel de probleme.

ISO 9000 de exemplu, cel mai folosit standard la ora actuală, se referă la managementul calităţii. Astfel, companiile care sunt interesate de managementul calităţii folosesc acest standard. ISO 26 000 merge dincolo de aspecte legate de managementul calităţii.


Aţi afirmat, de asemenea, că este necesar să existe o singură definiţie a CSR-ului. Cum ar trebui atunci să procedăm pentru a adapta acea definiţie la diferenţele culturale şi nevoile diferite pe care fiecare ţară le are din perspectiva CSR-ului?


Acesta a fost unul dintre punctele principale pe care le-am avut în considerare în aceşti patru ani de dezbateri. Ne-am dorit să găsim terminologia potrivită, o terminologie care să se poată adapta tuturor diferenţelor culturale şi care să se potrivească diverselor religii, ţări, culturi etc.

Astfel, definiţia include o terminologie care nu este 100% precisă, pentru a permite interpretarea. Acesta este un compromis la care trebuie să ajungă toate definiţiile şi standardele internationale, deoarece trebuie găsită o terminologie care poate fi aplicată şi de o parte şi de cealaltă. Dacă terminologia este acceptată doar de o parte, unii nu vor utiliza standardul.


Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul comportamentului etic. Aţi ales o definiţie foarte generală, astfel încât să poată fi aplicată în diverse culturi. Mai are această definiţie relevanţă în situaţia în care ceea ce este etic într-o cultură poate fi considerat lipsit de etică într-o altă cultură?

Sunt de acord că aceasta este o problemă, însă a fost necesar, din nou, să facem un compromis. Problema este, aşa cum aţi spus, că unele comportamente sunt etice într-o anumită cultură şi lipsite de etică într-o alta. Şi, atunci, cum faci faţă acestei provocări? Trebuie să foloseşti o terminologie care poate fi aplicată diverselor culturi. Astfel, dacă pentru jumătate din lume este lipsit de etică să discriminezi homosexualii, pentru cealaltă jumătate este etic, deoarece homosexualitatea este interzisă prin religie. Deci, cu aceste definiţii largi pot trăi ambele părţi, chiar dacă sunt interpretate diferit.

Majoritatea companiilor româneşti nu fac public un raport coerent de CSR, însă aleg să adere la un standard ISO. Ce îmi puteţi spune despre această prăpastie care se face simtiţă între abordarea teoretică a standardelor şi rezultatele practice?

Pentru mine, ceea ce e important nu este neapărat să obţin un raport, ci să văd că organizaţiile implementează CSR-ul. Adesea, primesc cereri de la companii care mă roagă să realizez un raport de CSR pentru ele. Eu sunt de acord, însă, în momentul în care le întreb care sunt rezultatele pe care le-au obţinut, realizez că nu au foarte multe lucruri de spus. Iar atunci eu le sfătuiesc să apeleze la agenţia lor de PR, care poate realiza un raport mai potrivit pentru ele. Folosesc în acest caz exemplul locuinţei: Dacă îţi doreşti să ai oaspeţi, mai întâi faci curăţenie şi abia apoi îi inviţi. Deci, prima dată faci curăţenie şi abia apoi realizezi un raport. Numărul de rapoarte publicate de către companii nu indică nepărat cât de departe a ajuns CSR-ul într-o ţară, ci este mult mai important dacă organizaţiile implementează CSR-ul.

Şi ştiu o mare companie, Swarovski, care face CSR, însă nu realizează un raport. Ei spun că nu implementează CSR-ul din motive de PR, ci pentru că cred în el, iar acesta face parte din cultura lor organizaţională.


Sunteţi unul dintre iniţiatorii cursului post universitar Academic CSR Manager care, începând cu acest an, se va desfăşura şi în România. Care sunt argumentele cu care aţi convinge managerii să participe la acest curs?


Lucrul cel mai important pe care aceştia îl învaţă este cum să folosească CSR-ul în compania lor şi ce instrumente să folosească. La început, avem o sesiune introductivă despre CSR, însă în rest ne concentrăm asupra modului în care trebuie implementat CSR-ul, astfel încât aceştia, întorşi la birou, să ştie ce trebuie să facă. Deci, este un curs foarte practic. Nu sunt un teoretician. Lucrăm cu situaţii concrete şi cu soluţii. Incercăm să implementăm tot ceea ce învăţăm şi să învăţăm implementând. Astfel, când termină acest curs, cursanţii pot deja să înceapă să lucreze în CSR.


Ce fel de cursuri aveţi? Imi puteţi da câteva exemple?

Incepem cu lecţii generale de CSR, după care vorbim despre ISO 26000, despre standardele existente, modalităţi de utilizare ale acestora, investiţii social responsabile, drept uman, stakeholders engagement, programe pentru comunitate, raportarea CSR-ul, etc.

Profesorii sunt în mare parte români, însă avem şi câţiva speakeri internaţionali, printre care mă număr şi eu. Deci, avem un mix interesant de local şi global.


Targetul principal pentru acest curs este format din persoane care au deja un loc de muncă şi care îşi doresc să se specializeze în CSR. Totuşi, în prezent nu există niciun curs post universitar adresat studenţilor care tocmai au absolvit şi care îşi doresc să studieze responsabilitatea corporativă. Aveţi planuri de realizare a unui curs post universitar adresat acestor studenţi?

Pentru a participa la acest master, există un criteriu conform căruia trebuie să fii absolvent al unei facultăţi. Insă, dacă ai experienţă, poţi să participi şi în absenţa unei diplome.

Universitatea din Viena este cea care stabileşte preţul şi se adresează acestor persoane. Nu se plăteşte însă totul la început, ci în două tranşe. Universitatea din Viena a vrut iniţial să stabilească un preţ mai mare pentru cursurile din România, din cauza costurilor mai mari la care este supusă, dar, într-un final, am reuşit să păstrăm preţul iniţial. Pot vă spun însă că în Dubai acest curs este mai scump.



Martin Neureiter este Task Group Leader pentru realizarea standardului ISO 26.000, ce urmeză să fie publicat în 2010 şi CEO al The CSR Company, care oferă consultanţă în CSR şi alte domenii conexe. Martin Neureiter este licenţiat în drept, predă la Universitatea din Viena şi la St. Gallen Management Insitute şi este membru al Austrian CSR-Expertsgroup.

Interviu realizat în cadrul GreenBiz Forum de Rebeca Pop, Forum for International Communications
Copyright 2009 Forum for International Communications


Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP