James Grunig despre PR-ul românesc şi blogging-ul de corporaţie

james_grunigCum aţi descrie percepţia românească asupra Relaţiilor Publice?

Mă aflu în România doar de o singură zi, aşadar nu sunt sigur că pot descrie într-adevăr percepţia românească asupra relaţiilor publice. Am citit însă o serie de proiecte înscrise în competiţia Romanian PR Award şi consider că această percepţie este foarte asemănătoare cu cea existentă în multe alte părţi ale lumii: campaniile au fost foarte complexe şi profesioniste. Cred că relaţiile publice în România pun foarte mare accent pe relaţia cu media şi acoperirea media (media publicity), în timp ce eu probabil le văd mai mult ca pe o funcţie de management, dar în esenţă percepţia este foarte asemănătoare cu cea existentă la nivel mondial.

Credeţi că industria românească de Relaţii Publice a evoluat de când România s-a alăturat Uniunii Europene în 2007?

După cum am mai spus, mă aflu în Romania doar de puţin timp, dar da, consider că aderarea la Uniunea Europeană a provocat schimbări majore în practica relaţiilor publice româneşti. A generat mult mai multe interacţiuni cu organizaţiile internaţionale şi companiile multinaţionale, iar acestea aduc întotdeauna cu ele noi standarde şi practici de relaţii publice.

Una dintre teoriile dumneavoastră afirmă existenţa a două paradigme: simbolică şi behavioristă. Care dintre ele credeţi că va avea mai mult succes în atragerea publicului?

Problema celor două paradigme nu se pune atât în atragerea publicurilor, cât în construirea unor relaţii cu acele publicuri care sunt importante pentru o organizaţie. Există această credinţă aparţinând paradigmei simbolice conform căreia afişarea şi diseminarea cât mai multor informaţii pozitive vor construi relaţii între organizaţii şi publicurile sale ţintă, însă acest lucru nu este de fapt adevărat. Ceea ce contează cu adevărat este ce face organizaţia, ce tip de comportament dezvoltă şi cum se poartă faţă de persoanele pe care le afectează într-un fel sau altul. De aceea consider că relaţiile publice de succes constau în dezvoltarea unor relaţii bune pe termen lung şi un comportament organizaţional responsabil.

Cum construieşte o organizaţie o relaţie de încredere cu publicul său?

În primul rând, pentru a construi o relaţie de încredere cu publicul său, o organizaţie trebuie să ia decizii responsabile şi să aibă un comportament responsabil – să aibă produse sigure, să fie responsabilă faţă de comunitate şi să sprijine comunitatea. În al doilea rând, trebuie să îşi asculte publicurile, pentru a înţelege în ce fel sunt afectate şi ce lucruri ar dori ele să facă organizaţia, lucruri de care să beneficieze atât ele cât şi organizaţia. Asta este ceea ce eu numesc strategii de cultivare, pentru cultivarea unor relaţii bune între organizaţie şi publicurile sale.

Există vreun mod în care blogging-ul corporatist poate avea efecte negative atât asupra comunicării interne, cât şi externe?

Da, bloggingul corporatist poate avea efecte negative dacă este utilizat într-un mod nepotrivit, adică dacă este folosit ca un mijloc de a intra în conflicte sau de a purta diverse dezbateri în loc să devină un mod de a interacţiona cu publicurile, de a le asculta şi de a face schimburi de idei. Eu consider că blogul corporatist poate fi o tehnică de comunicare simetrică foarte importantă dacă este folosit în acest sens, însă, din păcate, nu este întotdeauna utilizat aşa. Prin urmare, este o unealtă de comunicare ce poate avea efecte pozitive sau negative, totul depinde de felul în care este folosit.

În ce măsură pot oferi blogurile corporatiste o comunicare sigură, sinceră şi echitabilă pentru publicul intern?

Consider că blogurile corporatiste pot oferi o comunicare sinceră şi echitabilă pentru publicul intern în măsura în care compania sau organizaţia este dispusă să fie transparentă, deschisă şi sinceră în comunicare. Astfel, ea poate într-adevăr să comunice angajaţilor informaţiile pe care ei trebuie să le cunoască privind statutul lor şi modurile în care organizaţia îi afectează.

Cum putem preveni intervenţia, în general negativă, a blogurilor private ale angajaţilor, care ar putea afecta comunicarea internă, obiectivele şi imaginea organizaţiei?

Acest lucru depinde foarte mult de felul în care sunt trataţi angajaţii, pentru că dacă aceştia sunt trataţi bine vor exista şanse mult mai mici să scrie lucruri negative pe blogurile personale. Însă până la un anumit punct vor exista mereu câţiva angajaţi nemultumiţi, iar în acest caz cel mai bine ar fi ca organizaţia să încerce să înţeleagă ce vor aceştia să spună şi apoi să încerce fie să îi implice în discuţii, fie să le răspundă la întrebări, iar uneori să ofere informaţii corecte pentru a corecta informaţiile incorecte pe care aceştia le-au transmis până în acel moment.


Dr. James E. Grunig este Profesor Emerit în cadrul departamentului de comunicare al Universităţii Maryland.

Grunig este coautor al lucrărilor: Managementul Relaţiilor Publice (Managing Public Relations), Tehnici de Relaţii Publice (Public Relations Techniques), Ghid managerial de excelenţă în PR şi managementul comunicării (Manager's Guide to Excellence in Public Relations and Communication Management), Organizaţiile eficiente şi excelenţa în relaţii publice: un studiu de managementul comunicării în 3 ţări (Excellent Public Relations and Effective Organizaţions: A Study of Communication Management in Three Countries). Este editorul lucrării Excelenţă în Relaţii Publice şi Managementul Comunicării (Excellence in Public Relations and Communication Management). A publicat peste 250 de articole, cărţi, lucrări şi rapoarte ştiinţifice.

A fost primul câştigător al premiului "Pathfinder Award for excellence in academic research on public relations", oferit de Institute for Public Relations în 1984, pentru întreaga sa activitate de cercetare, În 1989, a primit "Outstanding Educator Award" din partea Societăţii Nord-Americane de PR (PRSA). În 1992, fundaţia PRSA i-a acordat distincţia "Jackson, Jackson & Wagner award" pentru cercetare în domeniul ştiintelor comportamentale. În 2000, obţine un premiu special din partea Asociaţiei academice de Jurnalism şi Comunicare de Masă (AEJMC). În 2005, primeşte cea mai înaltă disticţie a Institute for PR "the Alexander Hamilton Medal" pentru contribuţia sa la profesionalizarea domeniului PR şi premiul Dr. Hamid Notghi din partea Institutului Kargozar de Relaţii Publice din Teheran pentru realizări deosebite în carieră. În 2006 a susţinut discursul cu ocazia celei de-a 50-a  aniversări a Institutului de Relaţii Publice (IPR) şi a primit un titlu de doctorat onorific din partea Universităţii San Martin de Porres din Lima, Peru. A condus proiectul de cercetare de 400.000 $ al Fundatiei de Cercetare IABC privind excelenţa în relaţii publice şi managementul comunicării.


Interviu realizat în cadrul Romanian PR Week 2008 de Adina Tudor, Andra Larisa Zaharia şi Anda Enescu, Forum for International Communications
Copyright 2008 Forum for International Communications