26052017

Back Eşti aici:Home Dezbateri Dezbateri actuale Realitati si deziderate in PR PR-ul trebuie să fie acolo unde sunt clienţii clienţilor noştri

PR-ul trebuie să fie acolo unde sunt clienţii clienţilor noştri

mara_gojgarPână la urmă, ce este PR-ul? – ne întreabă şi se întreabă Mara Gojgar de la Confident Public Relations, invitata episodului XVI al serialului PR România. Răspunsul Marei vine promt şi logic: PR-ul este un mod de a ajuta clienţii să îşi ajute clienţii. Aşadar, de aici vine schimbarea. PR-ul trebuie să fie acolo unde sunt clienţii clienţilor noştri. Mara introduce în peisaj companiile medii şi mici, o nişa de business neexplorată cum se cuvine, dar care poate da un ROI similar conturilor mari.  

Nu în ultimul rând, aflăm cum research-ul poate salva banii pe care un client îi poate arunca pe proiecte capabile să facă buzz, dar incapabile să vândă către client. Mulţumesc Mara pentru insight-urile preţioase! (D.O)  

 

Consideraţi că industria de PR are nevoie de o restructurare a modelului tradiţional de business?


Cred că ar trebui să definim mai întâi modelul actual. Există două variante de a crea un business în PR, fie ca agenţie internaţională prezentă în România, fie ca agenţie independentă, antreprenorială.

Cred că modelul de business este în continuă schimbare şi adaptare, atât la nivelul serviciilor oferite cât şi la nivelul aducerii de clienţi în agenţie.

Până la urmă, ce este PR-ul? Este un mod de a ajuta clienţii să îşi ajute clienţii. Aşadar, de aici vine schimbarea. PR-ul trebuie să fie acolo unde sunt clienţii clienţilor noştri.

Industria se adaptează natural - ultimii ani au adus digitatul ca şi componentă must have a unei agenţii, totodată, mai ales buticurile de PR lucrează mai mult cu freelanceri pentru a se adapta dimensiunilor unor servicii ce trebuie livrate şi specificului industriilor.

Unde însă ar trebui investit mai mult, ar fi în educarea companiilor medii şi mici din Bucureşti şi din ţară. Există un pool greu de exploatat în această zonă, atât din pricina unor limitări de buget, cât şi a unei mentalităţi de a vedea evoluţia afacerii pe termen scurt şi doar din perspectiva unor nevoi primare.

Aici nu este numai munca PR-ului. Şi instituţiile media şi alţi furnizori de servicii conexe comunicării ar trebui să încuajeze promovarea companiilor medii.

De exemplu, un pachet minim de sponsorizare al unei conferinţe/gale poate varia între 1500-5000 euro. Pentru o companie medie este un buget mare totuşi, mai ales că pentru a avea un impact, acea companie trebuie să participe constant la astfel de evenimente.

Practicienii de azi au la dispoziţie un instrumentar din ce în ce mai vast pentru a înţelege cum funcţioneză creierul uman, cum se sedimentează opţiunile şi preferinţele oamenilor, cum procesează aceştia informaţiile şi cum fac alegeri. Cât de folosite sunt aceste insight-uri în practica curentă şi ce influenţă credeţi că vor avea asupra politicii de recrutare a agenţiilor?


Noi lucrăm foarte mult pentru industria B2B şi este o practică destul de comună să începem orice strategie de comunicare cu un studiu al clienţilor actuali şi potenţiali, prin compania Trendelligent, condusă de Mariana Cosenco. Cercetarea este un pas primordial la începutul oricarei campanii. În primul rând, pentru că salvează banii pe care un client îi poate arunca pe proiecte capabile să facă buzz, dar incapabile să vândă către client. Clienţii clienţilor şi dorinţele lor sunt de multe ori surprinzatoare, iar pentru ca un plan de comunicare să fie eficient, nu poate fi clădit doar la nivelul intuiţiei sau doar prin logică. În PR/marketing nu întotdeauna A=C atunci când A=B şi B=C.

Deşi importante pentru viitorul şi statutul industriei, cercetarea şi evaluarea par să rămână în continuare „verişoarele sărace” ale profesiei. Ce stimuli consideraţi că vor aduce mai multă cercetare şi evaluare pe agenda activităţilor de PR?


Banii pe care îi salvează o cercetare. Clientul vine cu o idee, apoi agenţia o testează cu clienţii actuali şi potenţiali.  

De la un ziar bun te aştepţi să nu se orienteze prea mult după aşteptările cititorilor. De la un consultant de PR te aştepţi să nu mimeze doar aşteptările clientului. Cât de dificil este pentru  consultanţi să iasă din zona de confort şi să prezinte clienţilor nu doar ce le place acestora să audă?


Cred că aceasta este marea greşeală a unui consultant, a oricărui prestator de servicii în general. Un client te abordează ca expert, aşadar frica de a nu pierde un client nu trebuie să degenereze în a fi de acord cu orice cerinţă a acestuia.

Noi am renunţat la proiecte în care clientul lua decizii singur şi se astepta ca noi să executăm. Sunt chestiuni care te pot compromite.

Un bun amic, campion de raliu şi deţinator al unui service auto, preferă să “oblige” un client să cumpere o piesă mai bună, să verifice maşina cu mare atenţie, pentru că “sunt responsabil de viaţa lui”.

Tot aşa şi PR-ul este responsabil pentru creşterea companiei pe care o reprezintă.

Supra-ofertarea – servicii mai multe pe aceeaşi bani – o realitate care le-a permis unor agenţii să-şi menţină portofoliul de clienţi mai ales în perioada de criză - pare să-şi arate limitele şi să devină o problemă pentru industrie. Care credeţi că vor fi efectele pe termen lung ale acestei politici şi care ar fi soluţiile realiste din ambele perspective?


Ca în orice business, modul de ofertare este o decizie strategică şi, mai mult, un tool firesc de a ţine o afacere în viaţă. În general, pentru orice tip de consultanţă, pentru că se vinde creier şi o forţă de muncă limitată, greu de scalat, această decizie este împovărătoare pe termen lung.

Cum se va modifica traiectoria de succes a consultanţilor din agenţii în următorii ani? Este parcursul profesional actual suficient de motivant pentru consultanţi?


În România, PR-ul este încă muncă cu sapa, iar fee-urile sunt destul de mici prin comparaţie cu munca depusă. Totodată, este o meserie vocaţională şi, dacă există pasiune, aceasta presupune acceptarea întregului pachet.

Cât de etice pot fi relațiile publice practicate într-o industrie în care nu toți consultanții joacă după aceleași reguli? Rămâne etica doar o alegere individuală sau vom asista la asumarea unor standarde etice la nivel de industrie?


Etica este o discuţie interesantă. Etica faţă de client sau etica faţă de concurenţă? Citeam acum ceva timp “Primul an de publicitate” de Petre Barbu, o compilaţie excelentă de interviuri realizate cu primii antreprenori în publicitate. Jocuri de culise vor exista mereu. Toţi ne dorim acelaşi lucru, clienţi multumiţi, proiecte interesante, o echipă profesionistă. Fiecare ajungem în acelaşi loc până la urmă, fiecare după puterile lui, după ce i se potriveşte, după resursele pe care le are la un moment dat. Este piaţă pentru toţi consultanţii buni, iar odată cu dezmorţirea IMM-urilor din Bucureşti, dar şi din ţară, concurenţa se va relaxa mai mult. Bătălia se dă doar pe conturi foarte mari, cu notorietate, în timp ce există o piaţă neexploatată care, la finalul zilei, poate da un ROI similar.

Un gând pentru viitorii consultanţi?


PR-ul nu este o meserie imposibilă şi nici inaccesibilă. Ca orice meserie, se învaţă cu răbdare, cu expunere la situaţii cât mai variate, cu mentori, cu greşeli. Este o meserie înşelătoare însă, mai ales pentru cei care cred că e de ajuns să te ‘pricepi’ sau să te bazezi doar pe “feeling”.



Mara Gojgar, Managing Partner la Confident Public Relations, are 9 ani de experiență în Relații Publice atât în România cât și în Spania, iar din anul 2011 Mara este practician acreditat de Chartered Institute of Public Relations Londra. Mara este pasionata de tango, de antreprenoriat şi de oameni autentici.


 

Interviu realizat de Dana Oancea. Ianuarie 2014. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.
Serial - Realităţi şi deziderate în PR

 

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site