24062017

Back Eşti aici:Home Dezbateri Dezbateri actuale Entuziasm in PR Cu un ochi către prudență, cu altul către orizonturi mai însorite. În dialog cu Felicia Moga, DC Communication

Cu un ochi către prudență, cu altul către orizonturi mai însorite. În dialog cu Felicia Moga, DC Communication

Felicia Moga trust

Încheiem astăzi seria de dialoguri despre entuziasm şi legătura care intervine între progresul industriei de comunicare şi optimismul reprezentanţilor ei. Ca o concluzie personală, constat că entuziasmul excesiv este o raritate în industrie şi nu pare să ne fi contaminat ca breaslă. Entuziasmul, în doze mai moderate sau mai mari, rămâne totuşi un combustibil vital, căci la polul opus întâlnim oboseala cronică, suspinul şi lehamitea, stări care nu ne ajută foarte mult să ne menţinem aspiraţiile de breaslă. Îi mulţumim Feliciei Moga pentru acordul final :)

Pe o scală a optimismului, unde crezi că întâlnim astăzi comunicatorul român?

Pot doar să speculez: probabil, undeva pe la mijloc. Aș zice: cu un ochi către prudență, cu altul către orizonturi mai însorite. Într-o expectativă de așezare/decantare a vremurilor care întârzie să vină sau nu mai vine deloc în formatul așteptat. Oricum, cred că e un proces de dez-vrăjire in progress. Nu știu dacă dublat de o nouă în-vrăjire – probabil că da, dacă stăm să ne uităm un pic la temele ce asigură tracțiunea hipnotică a industriei (și nu numai!) în ultima vreme – digital, online, comunități, key opinion leaders, influenceri, moartea presei …  

Cum arată optimismul Feliciei Moga mai de aproape?

Disciplinat – ar fi primul cuvânt care îmi vine în minte. Atât cât se poate. Cât mă lasă educația de acasă, experiența - atâta câtă e, intuiția și plecarea de la premisa că punem binele înainte.   

Crezi că stăm bine cu entuziasmul în industria comunicării?

Văd în entuziasm un combustibil pentru industria de comunicare. Pune ideile în legătură & operă, aduce prospețime, dozează savant încrederea, ajustează proceduri, aliniază bugete… Fără boaba de entuziasm necesară, meseria comunicării ar fi, adesea, chinuită și chinuitoare pentru cei care au optat să o practice.
Altfel spus, da, cred că există entuziasm în industria de comunicare. Cât de bine stăm, e greu de spus.
Aș înclina să estimez, totuși, că suntem în partea de sus a scalei, din moment ce, în aceste vremuri deloc simple – să o recunoaștem ! – industria performează, crește chiar, își cucerește noi teritorii de acțiune și își face recunoscută importanța în cele mai diverse domenii (are combustibil !). Nu am auzit niciodată până acum vorbindu-se atât de mult de comunicare precum în zilele noastre. Chiar dacă, de multe ori, e doar o formă fără fond, creează o presiune care va sfârși prin a pune în mișcare și plăcile tectonice ale fondului.

Cum apreciezi în general atitudinea comunicatorului român faţă de teritoriul nevoilor sociale şi al implicării civice?

Ca industrie, am fost printre primii care i-am promovat (propovăduit, chiar) necesitatea și virtuțiile pentru cetate și locuitorii ei. O facem ca autori, de idei sau proiecte proprii, consultanți sau asistenți în implementare pentru clienții noștri. Noi înșine, ca indivizi.
Cel mai realist exemplu pe care îl am la îndemână este ceea ce se întâmplă la noi în agenție, la DC Communication. Am văzut cum s-a născut și a crescut proiectul de antreprenoriat social legat de Delta Dunării, alături de Ivan Patzaichin. Cât de fertil este, cât de frumos e ceea ce se leagă și crește organic, câte direcții deschide… Însă și cât efort e în spate, câte resurse cere, totuși cât de mult entuziasm produce! Combustibil! Am trecut de-a lungul anilor prin zeci, poate sute de proiecte prin care puneam umărul să împingem înainte – ca agenție sau fiecare individual - educația, cultura, filantropia, comunitatea civilă… Se vede că lucrurile încep să se lege, demersul rămâne, însă, unul destul de atomizat, de individual.  

Cum ne ferim noi, comunicatorii, de oboseală cronică şi pe alocuri de pesimism?

Cred că ne găsim instinctiv supapele. O facem cam atunci când ne ajung cuțitele la os, însă sfârșim prin a izola prin diguri o sursă de regenerare a energiilor. Deoarece, meseria noastră e una care arde, de multe ori. Timp, neuroni, idei, bani… Riscul de burnout e după colț și ori ajungi să treci printr-un astfel de episod și să-ți găsești dureros planul de salvare, ori o simți venind și îl găsești preventiv.
Printre ”colacii de salvare” văzuți de mine printre valurile industriei de comunicare: grădinărit, coocking, tajichuan, offroad și mountainbicking, participarea la maratoane sau concursuri de scrabble…

Ce înseamnă pentru tine un moment de entuziasm?

E momentul când ceva te face să ai acces, fără niciun fel de efort, la rezerva secretă de energie cu care te-a înzestrat universul.


Felicia Moga este Group Manager la DC Communication


Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site