Aventura antreprenorilor români în căutarea PR-ului

raluca_mihalachioiu_2Încă de la începuturile demersului meu antreprenorial din sfera relaţiilor publice m-am lovit cu o nesuferită periodicitate de “oameni de afaceri” români care au impresia că le ştiu pe toate. Ei ştiu cum stă treaba cu indicele la Bursă, ştiu de ce nu sunt medicamente în spitale, ştiu cum se schimbă mai bine şuruburile de la plăcuţa de la intrare şi, nu în ultimul rând, ştiu cum să-şi promoveze singuri companiile declarând sus şi tare ca ei nu au nevoie de o agenţie de PR.


M-am hotărât aşadar să investighez situaţia pentru a întelege mai bine la care uşi merită să bat şi care uşi rămân mai bine închise. Am realizat că aş putea clasifica managerii în funcţie de predispoziţia lor de a spune DA sau NU oamenilor de marketing şi comunicare şi am pornit să aflu “reţeta lui DA!”.

În acest demers am analizat psihologia managerului şi antreprenorului de “şcoală” românească în accesarea serviciilor de comunicare.

Cel mai neaşteptat rezultat al cercetării mele a fost că antreprenorii români care au un stil de leadership de tip creativ (IDEE - dupa clasificarea lui Robert Weisz) sunt fix cei care NU vor accesa servicii de comunicare pentru companiile lor.

Cu toate acestea, antreprenorii români care au un stil de leadership foarte structurat şi orientat către rezultate (STRUCTURA/VALOARE - dupa clasificarea lui Robert Weisz) vor fi mult mai înclinaţi către a spune DA unei campanii de comunicare pentru compania pe care o conduc.

Pentru a înţelege “de ce” trebuie să ne uităm puţin la portretul managerului predispus la NU (dupa clasificarea lui Robert Weisz). Acesta este creativ, vrea să fie important pentru ceilalţi, îi place să se joace şi să râdă, îi place libertatea şi îi place să exploreze. Cu toate acestea, nu-şi stabileşte bine priorităţile, nu duce lucrurile la bun sfarsit, îi place să se certe, complică singur lucrurile, se agită foarte uşor. Acum putem înţelege mai bine de ce acest tip de manager este predispus la NU.

Aceştia sunt managerii care au resurse foarte bogate de imaginaţie şi extrem de multe cunoştinţe din toate ariile, ceea ce îi face să creadă ca vor inventa ei o rezolvare mai ieftina a situaţiei folosindu-se cu siguranţa de ideile pe care tu ca profesionist i le-ai oferit în prezentare. Acestia sunt cei de la care am primit  raspunsuri de genul: “nu-mi trebuie mie strategie. Las’ că ştiu eu un băiat care-mi face site-ul cu 50 euro” sau “Aha, interesant! Cred că asta putem să facem şi noi dacă se ocupă Cristina (aka. secretara)”

Portretul managerului roman predispus la DA este următorul: ia decizii repede, este inovativ, este om de acţiune, este un agent al schimbării în compania sa, îşi asumă riscuri, îi place structura, îi plac procedurile, îi place să înveţe, este de încredere (cuvântul dat de el valorează ceva), este un adevărat profesionist în ceea ce face. Cu toate acstea, are şi părţi negative: nu acceptă greşeli, nu acceptă nu se poate, este autoritar, distant, câteodată riscă prea mult, este conservator, prea formal, prea specializat şi rigid.

Aceştia sunt managerii care au nevoie de ordine şi de profesionalism în vieţile lor. Ei ştiu că cel mai eficient este ca cizmarul să îţi facă pantofi, arhitectul casa şi agenţia de PR strategia de comunicare a companiei. Acum putem înţelege mai bine de ce acest tip de manager este predispus la DA. Aceştia sunt cei de la care am primit  raspunsuri de genul: “Eu a trebuit sa fac ceva. Am investit în brandul meu şi asta a făcut diferenţa atunci când a venit criza. Imaginea de brand ne-a salvat!”

Păstrând toate acestea în minte, am vrut să aflu care sunt motivele din spatele predispoziţiei către NU şi care sunt momentele de “răscruce” în care NU se schimbă în DA şi am urmărit asta din cele 2 perspective: a oamenilor din domeniu şi a managerilor.

Iată ce spun agenţiile. Motivele din spatele lui NU sunt (top of mind): percepţia că serviciile de comunicare sunt scumpe, lipsa unui buget pentru comunicare, lipsa de înţelegere a beneficiilor serviciilor de comunicare sau decizia de a implementa campania de comunicare, dar fără ajutorul agenţiei.

Iată ce spun managerii. Motivele din spatele lui NU sunt: percepţia că serviciile de comunicare sunt scumpe, lipsa de înţelegere a beneficiilor serviciilor de comunicare, “totul e OK” acum – deci nu investim în comunicare şi slaba cunoaştere a pieţei agenţiilor de comunicare.

Putem observa că viziunile asupra problemei sunt asemănătoare de ambele părţi ale baricadei. Problema banilor şi a înţelegerii serviciilor în sine apar de cele mai multe ori.

Momentele de “răscruce” în care NU se schimbă în DA sunt:
•    în 24% din cazuri când se lansează un nou produs sau serviciu,
•    în 19% din cazuri când se lansează o nouă companie,
•    15% când îşi dau seama că nu au notorietate,
•    11% când sunt abordaţi proactiv de agenţii de comunicare,
•    când apar competitori serioşi,
•    când primesc o recomandare de la partenerii de afaceri,
•    când vor să crească vânzările.

Corelând toate aceste informaţii, am identificat 4 factori principali care se interpun între NU şi DA:
1.    BANII: Sunt un subiect sensibil pentru manager/antreprenor mai ales dacă ne amintim că el are un stil de leadership axat pe VALOARE. Ei percep serviciile noastre ca fiind scumpe, fără însă să le înţeleagă beneficiile.
2.    FRICA: Este un trigger foarte important pentru ei. Mulţi dintre cei care s-au hotărât să investească au făcut-o de frică: de frica comptiţiei, de frica falimentului, etc.
3.    CUNOAŞTEREA: Aici avem o mare problemă: mulţi dintre managerii şi antreprenorii români nu înţeleg ce înseamnă serviciile de comunicare şi ce beneficii le pot aduce acestea.
4.    CINE-I EXPERTUL?: Un alt motiv care stă în calea noastră este faptul că mulţi dintre managerii şi antreprenorii români nu ştiu pe cine să contacteze. Nu ştiu cine este cel mai bun să-i ajute atunci când este vorba de comunicare.

Corelând toate aceste date, am creat pentru agenţia mea un instrument care se numeşte Kit de Vânzare Sigură către managerul sau antreprenorul român pe care îl aplic de la începutul anului în strategia mea de new business.
Am înţeles aşadar, în sfârşit, acestă „specie” complicată a omului de afaceri român. Acum ştiu să fac diferenţa între oamenii cu care pot face business şi cei care nu vor înţelege niciodată care este rolul rotiţei fundamentale ce poartă numele de
comunicare în întregul mecanism al industriei de care face parte.

Metotologia studiului:

1.    Zece interviuri cu câte 2 manageri din 5 industrii: unul care face comunicare şi unul care nu face (din fiecare industrie selectată).
2.    Un survey online la care au răspuns 50 de profesionişti din marketing şi comunicare din întreaga ţară.
3.    Am adăugat aici ca filtru teoria profilelor de comunicare aparţinând unui profesor de la Școala IAA şi de la Berlin School of Creative Leadership: Robert Weisz:
•    Teoria plasează leaderii în 4 stiluri de comunicare:
o    R(elations) – axat pe o nevoie mare de afecţiune şi relaţionare
o    I(dea) – axat pe o nevoie de a face oamenii să reacţioneze
o    S(tructure) – axat pe o nevoie de ordine şi confirmare
o    V(alue) – axat pe o nevoie de stimă de sine
•    Fiecare dintre noi are unul sau 2 stiluri de comunicare dominante, dar poate oscila de-a lungul vieţii în funcţie de rolul social/profesional pe care trebuie să-l îndeplinească



Raluca Mihalachioiu - Cu o experienţă în relaţii publice de peste 10 ani, în noiembrie 2008, Raluca Mihalachioiu a înfiinţat propria ei agenţie de PR: The Public Advisors. Cu competenţe în relaţii publice, Raluca a introdus cu succes The Public Advisors în Forbes Topul 2012 al celor mai influente agenţii de PR din România. În 2013 a absolvit cursurile Modulului 3 al Şcolii IAA (International Advertising Association) alături de alţi 30 top manageri din industria de marketing şi comunicare. Raluca Mihalachioiu este absolventă a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative Bucureşti, licenţiată în Comunicare şi Relatii Publice cu teza: Globalizare şi comunicare – Branding de ţară. Studii de caz comparative: România vs. Statele Unite ale Americii şi în Ştiinte Politice cu teza: Sincronism european imperfect sau forme fără fond? Studiu de caz: Confruntarea Blaga – Oprescu în campania electorală din mai - iunie 2008. Şi-a continuat studiile la cursurile Masteratului de Publicitate şi Reclamă din cadrul aceleiaşi universităţi.

ETAPELE CARIEREI:

1.Câştigătoarea premiului Best Newcomer PR Agency în cadrul Romanian PR Award cu agenţia The Public Advisors
2.Câştigătoare a premiului Gold Award for Excellence în cadrul Romanian PR Award pentru campania de lansare a Baneasa Shopping City
3.Câştigătoare a 2 medalii de aur şi argint la Olimpiadele Comunicării
4.Castigătoarea premiului Gold Award la Junior PR Award

SPEAKER:
2013 MarkDay - Cluj Napoca 
2012 SMARK Luxury and Aspirational Brands - Bucuresti



Copyright PR Romania. Toate drepturile rezervate.