25062017

Back Eşti aici:Home Articole PR cultural În Bucureşti avem o privire deformată asupra PR-ului cultural din România

În Bucureşti avem o privire deformată asupra PR-ului cultural din România

miruna_meirosuÎmi doresc de ceva vreme să găsesc oameni pasionaţi de ceea ce fac, oameni pentru care jobul nu înseamnă doar locul unde stau 8 ore pe zi, ci une manière de vivre. Pe Miruna Meiroşu, PR la Editura Curtea Veche, o remarcasem de ceva vreme în mediul online, dar m-am hotărât să fac un interviu cu ea în timpul Salonului Internaţional de Carte Bookfest de anul acesta.

Acolo, editura Curtea Veche a fost una dintre cele mai vizibile edituri, care dincolo de oferta de carte, de numele mai mult sau mai puţin cunoscute pe care le-a adus, a pus în lumina reflectoarelor cititorii. Ne-am întâlnit într-o după-amiază frumoasă de vară, într-un loc numai bun de discuţii culturale, pe terasa Clubului Ţăranului Român, la MŢR. Am ales formula unei poveşti în defavoarea unui interviu clasic pentru că este un personaj special în peisajul PR-ului cultural şi pentru că, în tiparele mele create poate din filmele glamourous, Miruna este PR-ul clasic: transmite, prin felul în care vorbeşte şi zâmbeşte, toată emoţia pasiunii pentru jobul său. Cred că dincolo de pasiunea ei pentru PR cultural, profesionalismul Mirunei are legătură mai ales cu recunoştinţa pe care o poate avea numai un student care are şansa să treacă din sala de cursuri în biroului unei edituri importante. (Simona Barbu)


Am fost foarte norocoasă să încep să lucrez chiar pe un post de PR în cultură. Este un domeniu complet diferit de celelalte medii, e minunat să lucrezi într-un domeniu care este pe sufletul tău. Este o bucurie să poţi promova nişte lucruri în care crezi, să îi faci pe ceilalţi să citească… Nu pot spune că mi-am dorit dintotdeauna să lucrez într-o editură, dar ştiam că mi-ar plăcea să lucrez în PR cultural, a început discuţia Miruna zâmbind. M-a atras întotdeauna domeniul, sunt de multă vreme un consumator de cultură. În liceu am făcut voluntariat pentru Teatrul din Brăila şi mi-am dorit mult să lucrez în domeniu. Am urmat cursurile Facultăţii de Comunicare şi Marketing, la ASE. Când am intrat la facultate ştiam că vreau să fac PR, dar ulterior am oscilat între PR şi publicitate. Era oricum o perioadă de căutări, încercam să explorez cât mai mult. Am participat la tot felul de internship-uri, concursuri, stagii de voluntariat, atât în PR, cât şi în publicitate, să îmi pot da seama ce mi se potriveşte mai bine. Când am absolvit, ştiam că vreau să fac PR şi că ar fi minunat dacă ar fi chiar PR cultural. După ce am terminat facultatea îmi căutam un loc de muncă. Pur şi simplu, am văzut pe forumul facultăţii un anunţ al celor de la Curtea Veche care îşi căutăm un om de PR. Şi mi-am zis „hai, domne, să încerc şi eu” Smile. Nu credeam că am vreo şansă pentru că nu aveam experienţă, dar eram foarte motivată. Am trecut printr-o serie de interviuri şi o probă practică. Deşi au fost foarte multe persoane care au aplicat, m-au preferat pe mine şi am fost foarte fericită pentru că am fost selectată.

Provocări culturale


Una dintre provocările activării în domeniul cultural este reprezentat de bugetul redus acordat departamentului. Nici nu se poate compara cu bugetele din agenţii. Dar întotdeauna când sunt nişte bariere sau nişte situaţii care te mărginesc cumva, încerci să cauţi soluţii cât mai creative. Sunt norocoasă că trăim într-o epocă în care avem social media pentru că PR 2.0. , este cel mai util instrument pe care îl avem la dispoziţie. Încă de la început am înţeles că avem de trecut peste faptul că promovarea are un buget redus şi am început să caut metode alternative. În industria cărţii este o barieră psihologică de trecut în ceea ce privesc prejudecăţile legate de carte. Desigur, există acei oameni care citesc cu pasiune, dar există şi mulţi oameni care cred că este foarte greu să pui mână pe o carte, că este un produs scump, neaccesibil. Cred că aceasta este o barieră pe care trebuie să o depăşeşti. Prin social media poţi vedea aceste provocări pe care le ai de trecut şi să le rezolvi. Cred că este foarte important să comunici prin toate instrumentele pe care le ai la dispoziţie, prin site, prin blog, prin Facebook, Twitter, prin toate canalele online pentru că sunt accesibile unui public tot mai mare din România şi mai ales publicului interesat de cultură. Astfel, reuşeşti să tangibilizezi procesul cultural, să îi faci să înţeleagă mai mult decât ar face-o privind copertă unei cărţi.

Produsul cultural: carte versus autor


Întotdeauna mi s-au părut fascinante poveştile create în jurul cărţilor. Fie că este vorba de ficţiune sau non-ficţiune, fiecare carte că produs cultural complex, îşi spune povestea prin titlu, autor, copertă, eveniment de lansare sau cronicile din presa de specialitate (pe cale de dispariţie, din păcate). Când vine vorba de campania de promovare a unei cărţi, Miruna punctează în primul rând diferenţa foarte mare între o carte, ca produs cultural, şi cartea de autor.


Strategia promovării unui autor cunoscut e diferită de cea a unui autor mai puţin cunoscut, evident. Vorbim, însă, mai degrabă autori străini, la noi sunt destul de puţini autori care au vânzări remarcabile. Din câte am observant la editură cititorii români sunt atraşi mai degrabă de numele autorului. În funcţie de notorietatea acestuia, mizezi fie pe titlu, fie pe poveste. Dar când lucrezi într-o editură care lansează în jur de 200 de titluri pe an, cu foarte multe cărţi publicate în fiecare lună, nu se poate acorda acceaşi atenţie fiecărei cărţi în parte. Diferenţa este făcută în mod deosebit de tipurile de public ale editurii. Avem multe cărţi în domeniul dezvoltării personale, profesionale, cărţi motivaţionale, unde suntem lider de piaţă, şi avem foarte mulţi autori cunoscuţi  pentru cei care citesc frecvent acest tip de literatură şi în acest caz sunt bine promovate word of mouth. Apoi, avem beletristică, literatură de bussines, de ştiinţă şi spiritualitate, cărţi de bucate (îl avem pe Jamie Oliver) sau proiecte speciale. Fiecare gen are un public diferit, de vârste diferite. Strategia se face în primul rând în funcţie de public. Pentru un public tânăr, ne axăm pe partea de social media. Pentru un public mai nişat ne bazăm mai ales pe partea de offline, presa culturală rămânând de bază în promovarea unei cărţi. Trebuie să mergi acolo unde este publicul cărţii tale. Desigur, avem evenimente de lansare, succesul acestora crescând dacă reuşim să aducem autorul la lansare (în cazul autorilor străini). Sunt anumite titluri, cum ar fi Cartea regală de bucate, unde autorii sunt foarte importanţi şi se pot face o serie de evenimente. Pentru cartea menţionată am făcut un tur de promovare în cele mai importante oraşe din ţară, alături de ASR Principesa Margareta. Dincolo de apariţiile în presă, emisiunile tv, s-au văzut rezultatele şi în vânzări.

Campania Cititor de Curte Veche, Bookfest 2012


Într-o ţară în care sunt înregistrate câteva mii de edituri, dintre care aproximativ 300 sunt active şi în care primele primele 5-6 edituri reprezintă 80% din piaţa de carte, ca observator al mediului cultural românesc cred că dincolo de notorietatea autorilor din portofoliu, mai importantă este atitudinea pe care editura o are faţă de cititorii săi. Aşa cum aminteam şi la începutul acestui articol, am remarcat campania editurii Curtea Veche la Bookfest tocmai prin atenţia îndreptată spre cititori, atât offline, cât şi online.

Pentru noi este publicul este foarte important şi se întâmplă destul de rar să îl întâlnim, e diferit  faţă de punctele de vânzare unde librarul îşi cunoaşte publicul şi preferinţele acestuia. Profităm întotdeuna de prezenţa noastră la târgurile de carte şi la evenimente, în general, iar Bookfest şi Gaudeamus sunt cele mai importante evenimente din industrie. Pentru Bookfest am vrut să pregătim ceva special şi având în vedere atenţia pe care îmi doresc s-o dedic promovării editurii în online, mi-am dorit să creem un eveniment pentru cititori, un oportunitate pentru a primi feedback, iar mai apoi să mutăm offline-ul în online şi să creem o comunitate din ce în ce mai mare, pe termen lung. Practic, noi abordam cititorii care treceau pe la standul nostru, care cumpărau cărţi, îi întrebam de cărţile preferate şi le făceam fotografii în colţul dedicat special. Au fost fotografii profesioniste într-un cadru deosebit. În fiecare zi le postam pe Facebook, s-au adunat sute de fotografii, a avut loc şi un concurs de popularitate, iar campania a fost destul de virală în online. Suntem foarte încântaţi de felul în care a fost receptat acest mini-proiect şi vrem să-l ducem mai departe, să adunăm cât mai mulţi cititori de Curtea Veche Smile.

Oameni şi cărţi


Asta îmi place foarte mult la jobul meu – cărţile şi oamenii! Ştiu că sună a clişeu, dar ajung să cunosc nişte oameni deosebiţi, valoroşi, de la care am mereu de învăţat. Dacă ar fi să aleg un autor care m-a influenţat profesional, ar fi întâlnirea cu Claudia Moscovici, când mi-am dat seama cât de important este rolul autorului în promovare. Claudia Moscovici a scris Între două lumi, publicată la editura noastră, locuieşte în SUA şi este obişnuită să se ocupe de partea aceasta de promovare. Înainte de a veni în România, ea luase legătura pe LinkedIn cu toţi jurnaliştii importanţi din ţară şi începuse să îşi promoveze cartea prin articole. Chiar dacă intuiam cât de importantă este personalitatea unui autor şi eforturile acestuia de a se implica în promovarea cărţii sale, cred că atunci am înţeles cu adevărat rolul autorului. Deşi risca venind dintr-un loc străin să vină aici, în momentul în care a venit în ţară, a reuşit să lege aceste relaţii şi împreună cu eforturile noastre am avut o lansare foarte, foarte reuşită. De la fiecare autor înveţi câte ceva… De exemplu, editura noastră participă la un proiect European [Read it], prin care încercăm să îi învăţăm pe profesorii de liceu să folosească tehnologiile moderne în predare, să facă book-trailere pentru lecţii atractive. Am avut întâlniri cu reprezentanţii celorlalte instituţii implicate în proiect iar aceste discuţii sunt foarte importante ca schimb de experienţă.

PR-ul cultural în România


Sunt de puţin timp în domeniu, la început de drum, de nici doi ani în domeniu, deci nu poate fi vorba de o părere de expert. Cred că aici, în Bucureşti, noi avem o privire deformată asupra peisajul PR-ului cultural din România. Deşi în Bucureşti se vede clar că lucrurile se schimbă şi din ce în ce mai multă lume înţelege ce înseamnă PR în domeniul culturii, ştiu că sunt foarte multe instituţii în ţară care nu au un specialist în PR, este lipsă de personal, de informare… Cred că principalul motiv este lipsa resurselor financiare şi implicit, a celor de personal. Angajaţii care se ocupă şi de partea de promovare au mai multe responsabilităţi. Tocmai de aceea sunt multe instituţii culturale care nu au site sau blog, sau care au făcut un blog sau un cont de Facebook pe care nu le administrează sau actualizează nimeni. Cred că dacă s-ar face nişte studii de specialitate, relevante în domeniu, am vedea altfel peisajul PR-ului cultural. În Bucureşti s-a creat o oarecare reţea de networking, un cerc destul de restrâins totuşi, ne ştim între noi, dar probabil şi în Bucureşti sunt multe instituţii culturale care nu au persoane pregătite în studii de relaţii publice. Revenind la Bucureşti, sunt foarte multe evenimente, deja nu mai poţi pune punctual pe un eveniment sau altul, sunt mai toate creative, mai ales dacă sunt pentru publicul tânăr. Mi-e greu să numesc unul în mod deosebit… uite, Street Delivery-ul a fost creativ ca întotdeauna, a atras atenţia şi a ieşit din cotidian. Dar sunt şi evenimente promovate nu neapărat necoventional, dar care reuşesc să ajungă la un public din ce în ce mai numeros cum este Festivalul Internaţional George Enescu.  În ceea ce priveşte PR-ul cultural în industria de carte, cred că o să evolueze foarte mult în partea de online. Pe măsură ce trece timpul, nevoia de PR devine din ce  în ce mai evidentă. În momentul acesta sunt multe edituri care nu au angajate persoane responsabile de PR, sunt edituri cu câţiva oameni care nu au resursele necesare angajării unui specialist sau încă nu îşi dau seama cât de important este să desfăşoare o actvitate de relaţii publice în mod constant. Cred că este o chestiune de timp până când PR-ul va deveni un must în industria cărţii.

Îmi place să întreb oamenii din domeniu despre felul în care a evoluat PR-ul cultural în România, cred că ei sunt cei mai indicaţi pentru a analiza acest aspect, însă discuţia cu Miruna m-a făcut să mă gândesc la multe aspecte pe care deşi probabil le intuiam, nu le conştientizasem. Întâlnirea cu Miruna Meiroşu mi-a confirmat convingerea că atunci când eşti fascinat de domeniul în care lucrezi şi o faci cu drag nu ai cum să nu reuşeşti să fii un profesionist. Iar faptul ca Miruna nu are decât 24 de ani îmi dă încrederea că profesionalismul nu ţine neapărat de vârstă, ci de pasiune şi de dorinţa permanentă de a vrea mai mult. Mai atât de multe de învăţat, a adăugat Miruna….


Miruna Meiroşu este PR Manager la Curtea Veche Publishing. Absolventă ca şef de promoţie a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, şi-a continuat specializarea în domeniu cu Masteratul de Marketing şi Comunicare în Afaceri din cadrul Academiei de Studii Economice. A realizat mai multe studii de cercetare în domeniul cultural şi al comunicării online. A fost colaborator voluntar la diferite festivaluri de teatru şi film şi a participat în echipa de lansare a proiectului WebCultura. Copyright PR Romania. Toate drepturile rezervate.

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site