24052017

Back Eşti aici:Home Articole PR cultural Oana Boca: Cartea este unul dintre cele mai ofertante şi mai sofisticate pretexte pentru o campanie de PR

Oana Boca: Cartea este unul dintre cele mai ofertante şi mai sofisticate pretexte pentru o campanie de PR

oana_bocaCum a început povestea ta în lumea cărţii?


Am parcurs, de fapt, două mari începuturi. Primul s-a petrecut în 2003, când m-am angajat la Polirom. O poveste clasică, de tipul absolventul-norocos-îşi-depune-CV-ul-şi-este-ales. Al doilea început a avut loc anul acesta, când am hotărît – după ce am recapitulat, în gând şi pe hârtie, toate datele contextului în care urma să-mi risc siguranţa şi capitalul de imagine acumulate în ultimii 9 ani – să devin antreprenoare şi să încep să reinvestesc afectiv şi profesional în promovarea cărţilor şi a autorilor. Între primul şi al doilea început, a existat un moment de oboseală, când mi-am propus să părăsesc de tot “corabia”, dar pur şi simplu n-am putut… acum un an se întâmpla asta. N-am putut, pentru că iubesc cărţile. Nu ca un filolog. Preţuiesc multitudinea de perspective pe care produsul “carte” le deschide în promovare, cred că este unul dintre cele mai ofertante şi mai sofisticate pretexte pentru o campanie de PR.

Ce lipseşte mediului de PR cultural din România pentru a fi unul profesionist?


Să mă refer la PR cultural în general este, cu siguranţă, prea mult. Pot încerca să decodific ce se întîmplă în zona PR-ului de carte. De curând, am căutat să contabilizez numărul editurilor care au un departament sau măcar un angajat în postul de PR, iar datele strânse mi-au revelat faptul că doar un procent de 2-3% dintre editurile autohtone au în organigramă un Departament/om de Comunicare. De la aceste date ar trebui să plecăm atunci când ne întrebăm ce lipseste mediului de PR de carte din România pentru a fi unul profesionist. Una dintre cele mai la îndemână explicaţii (în afară de realitatea-clişeul “nu sînt bani”) ţine de faptul că foarte puţini oameni de PR din edituri au nervii şi curiozitatea să rămînă un timp îndelungat în branşă, mulţi renunţă înainte de a aniversa un an în post. Or, într-un an, abia reuşeşti să înţelegi vag din ce este compusă oferta editurii pe care o reprezinţi. Ca să înţelegi contextul, şi acesta într-o prefacere continuă din ’89 încoace, ca să te profesionalizezi, îţi trebuie o oarecare dedicaţie.
O conştiinţă de breaslă foarte slab dezvoltată sau posibilităţile de perfecţionare aproape inexistente – acesta sunt alte două informaţii care ar putea contura o parte din răspunsul la întrebare.

De la Festivalul Internaţional de Literatură la Gala Bun de Tipar, care ar fi cea mai importantă lecţie primită când vine vorba de un eveniment cultural de amploare?


Nu este cea mai importantă lecţie, ci reprezintă bucata de puzzle din ambele proiecte invocate de dumneavoastră care mie nu mi-a iesit – culmea, nu mi-a ieşit, aproape… perfect. O concluzie pe care o pot formula ca pe un sfat ar fi următoarea: dacă sunteţi o echipă restrânsă numeric, găsiţi din timp colaboratori/voluntari, dar asiguraţi-vă că nu-i chemaţi „din oficiu”, că ştiţi cum vă pot ajuta şi, la fel de important, fiţi sigur că aveţi timp să le explicaţi cum vă pot fi de folos. Pentru prima ediţie a Galei Industriei de Carte din România, de exemplu, aveam zeci de cereri de voluntariat, studenţi foarte bine pregătiţi de la Universitatea din Bucureşti. Din păcate, în lupta mea şi a partenerei mele cu urgenţele şi în lipsa noastră cronică de timp, aceşti tineri au pierdut vremea, încercând să bănuiască dacă şi cum ne mai pot fi de ajutor. Restul sfaturilor sunt clasice şi apar perfect descrise în manualele de profil. Aş mai adăuga doar grija pentru înnoirea stocului de energizante şi, când nimic nu mai fucţionează, musai un capuccino reţeta Thomas Ciulei.

Cu ce e diferit proiectul Headsome Communication în mediul cultural?


Ştiu că de fiecare dată când se naşte un proiect, mai ales cele iniţiate în sfera Comunicare/PR, se cade să vii cu cele mai încrezătoare declaraţii. Iar eu chiar sînt încrezătoare. Ştiu că eu şi partenera mea, Ioana Gruenwald, sîntem o echipă pe cinste. Ioana Gruenwald este fosta directoare a Centrului de Carte Germană din România (un centru care şi-a încheiat anul trecut misiunea la Bucureşti). Ioana este un om care a organizat zeci de seminarii şi training-uri şi care cunoaşte generaţii întregi de editori, ilustratori, designeri şi librari. Iar eu sunt persoana cu cea mai îndelungată experienţă în PR de pe piaţa autohtonă de carte: 9 ani, petrecuţi în una dintre cele mai competitive edituri autohtone. Nu pot, însă, să ignor faptul că Headsome face pionierat în industrie, iar viitorul ne poate livra cele mai neaşteptate variante de scenariu în următorii doi ani...

Care a fost cel mai provocator eveniment pe care l-ai organizat?


Sunt printre puţinii oameni de comunicare care au înscris în portofoliu un turneu al lui Salman Rushdie, aşadar nu este nevoie de foarte mult efort în procesul de selecţie a celui mai provocator eveniment organizat de mine în cei 9 ani cât am făcut parte din echipa Polirom. Păcat că nu pot povesti decît off the record ce a însemnat asta…  Cel mai provocator eveniment, însă, l-am iniţiat şi organizat în cadrul Headsome, în urmă cu o lună: este vorba despre prima ediţie a Galei Industriei de Carte din România, un proiect grandios, care cu siguranţă nu mi-ar fi ieşit dacă n-aş fi avut-o alături pe partenera mea, Ioana Gruenwald, unul dintre cei mai respectaţi oameni din industria autohtonă de carte. Pur şi simplu, fostul PR (ok, director de imagine) al unei edituri, oricît de respectabil şi de provocator ar fi sunat portofoliul lui, nu ar fi fost niciodată creditat de directorii de edituri din România să stabilească ierarhii şi să aleagă profesioniştii pieţei de carte.

Se poate vorbi de profesionişti în mediul comunicării în cultură sau încă suntem la nivel de training?


În perioadă interbelică, adică acum câteva zeci de ani, nu mai mult, aproximativ 80% din populaţia României era analfabetă; apoi, piaţa de carte liberă cunoaşte, la noi, un istoric de numai două decenii. În acest context, cât de profesionişti am putea fi noi, cei din mediul comunicării? Cred că suntem exact în stadiul normal, perfect în acord cu istoria lecturii în România. În urmă cu două săptămîni, am susţinut, alături de Thomas Zorbac, o conferinţă despre promovarea de carte în cadrul programului Pro-Edit. M-am bucurat să întâlnesc acolo, alături de directori de editură sau redactori de carte, pe oamenii de PR din industria de carte autohtonă, cu care am făcut un pact: vom încerca să ne întîlnim lunar, în speranţa că ne vom descoperi ca nişă în industria autohtonă de comunicare şi că vom creşte împreună, odată cu piaţa de carte.


Oana Boca (Stănescu) este fondatoarea şi managerul general al Headsome Communication, agenţie de comunicare specializată pe domeniul „cultură scrisă-carte” şi co-fondatoarea şi vice-preşedinta Festivalului International de Literatură de la Bucureşti (FILB), singurul festival independent & internaţional de literatură din România. Fost director de imagine al Editurii Polirom (2003-2012), cu o experinţă de 9 ani în comunicare corporatistă editorială şi promovare de carte, dintre care 6 în management. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi. Master în Studii Europene – Centrul de Studii Europene din cadrul UAIC, Iaşi. Silver Award for Excellence la Romanian PR Award 2009 pentru Campania „Întreabă-mă despre FIRMIN”. Membră a Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice.


Interviu realizat de Simona Barbu, Editor PR Romania. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.


Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site