PR Romania

Facebook sau în căutarea divinităţii

Despre Facebook au curs deja râuri multe de cerneală, chiar şi câteva role de film. Puterea pe care această tehnologie pare să o exercite asupra rutinei cotidiene a unui număr din ce în ce mai ridicat şi mai divers de oameni ridică tot soiul de întrebări şi o armată de oameni, bună parte aciuiţi prin universităţi, care încearcă să le găsească răspunsuri satisfăcătoare. Una dintre cele mai comune dar şi cele mai dificile trebuie să fie următoarea: De ce folosim Facebook? Ce resorturi interioare acţionează această tehnologie? De ce contrar predicţiilor celor mai mari sociologi ai ultimului secol, în loc să ne îndepărtăm de noţiunea de comunitate, pare că încercăm să o regăsim în format 2.0? În cea mai recentă carte a sa (2011), antropologul englez Daniel Miller adună observaţii a două decenii de etnografie on şi off-line în Trinidad şi vine cu o explicaţie provocatoare.

Pentru Miller, Facebook  poate fi văzut ca un intermediar al Divinităţii. Deşi pare cel puţin obscur, argumentul antropologului este cât se poate de serios.  În Vechiul Testament,  îl urmărim pe Avram oferindu-şi singurul fiu ca sacrificiu divin, într-un tablou ce marchează momentul instituţionalizării monoteismului creştin şi iudaic.  Singur cu divinitatea, Avram poziţionează umanitatea sub privirea morală a divinului. Dintr-o perspectivă inversă însă, acesta poate fi în egală măsură înţeles ca momentul în care divinitatea devine oglinda în care umanitatea se vede a fi văzută.

Care este legătura între un mit creştin şi Facebook? Pentru Miller, utilitatea instrumentală a Facebook-ului nu explică în totalitate măsura de angajare a oamenilor cu această platformă. Şi atunci, se întreabă el, nu ar fi oare posibil ca oamenii să fie ceva mai mult decât prieteni cu prietenii lor de pe Facebook? Ar putea ei să fie prietenii cu Facebook-ul în sine? În acest caz, am putea vorbi de Facebook nu doar ca un agregator de cunoştinţe dar ca o meta-cunoştinţă, un prieten cu care oamenii interacţionează în mod activ. 

Ideea din spatele mitului creştin este aceea că oamenii se constituie ca agenţi morali doar în relaţie cu un observator extern, divinul în faţa căruia Avram se dezvăluie în momentul sacrificiului. Tocmai această credinţă într-un martor absent reprezintă de multe ori forţa din spatele acţiunilor morale ale oamenilor. În multe dintre istoriile digitale adunate de Miller, oamenii păreau de multe ori remarcabil de puţin interesaţi de răspunsurile pe care comentariile lor le produceau şi mult mai interesaţi de posibilitatea de a-şi expune problemele, anxietăţile sau părerile. În acest cazuri, Facebook părea că funcţionează ca mai mult decât suma tuturor indivizilor din reţeaua de prieteni. Facebook părea să fie tocmai observatorul quasi-divin în faţa căruia oamenii se dezvăluiau.

Facebook nu este în mod evident Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, Facebook pare să îndeplinească un rol similar. Imagine apocaliptică? Mai degrabă dovada modului în care tehnologia capată o existenţă proprie. De această dată divină.

---

Tamara Băleanu este cercetător în cadrul Centrului de Cercetare şi Consultanţă în Domeniu Culturii (CCCDC). Este absolventă a unui program de master în sociologie cu accent pe studii new media la London School of Economics and Political Science.

---

Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate

• Prec
• Următor