Cine se teme de blogul de companie?

Relaţiile publice îşi propun să stabilească un mesaj clar şi unitar pentru o companie şi apoi să ajute la diseminarea acestuia în rândurile actualilor şi viitorilor clienţi. Nu este niciun secret în asta şi, pentru cei care citesc aceste rânduri, nu am spus nicio noutate. Asa cum - sper! - nu spun nicio noutate atunci când afirm că efortul comunicaţional al unei organizaţii nu mai poate fi conceput fără a integra blogul în strategia de comunicare. sorin_tudorRelaţiile publice îşi propun să stabilească un mesaj clar şi unitar pentru o companie şi apoi să ajute la diseminarea acestuia în rândul actualilor şi viitorilor clienţi. Nu este niciun secret în asta şi, pentru cei care citesc aceste rânduri, nu am spus nicio noutate. Asa cum - sper! - nu spun nicio noutate atunci când afirm că efortul comunicaţional al unei organizaţii nu mai poate fi conceput fără a integra blogul în strategia de comunicare.

Cine trebuie să scrie blogul companiei? Instinctiv, oamenii de comunicare vor considera că ei sunt cei îndreptăţiţi să o facă. Iar argumentele care pot fi aduse în favoarea unei astfel de situaţii sunt numeroase.

În acelaşi timp, însă, există numeroase voci care susţin că blogul companiei ar trebui să fie scris chiar de către CEO. În definitiv, acesta poate oferi cele mai pertinente informaţii privitoare la companie, la produsele şi la planurile ei de viitor. Succesul de care se bucură o parte dintre blogurile scrise de manageri i-ar putea îndreptăţi pe mulţi să tragă această concluzie. O concluzie care se poate dovedi pripită.

Un CEO trebuie să-şi canalizeze energiile în primul rând pe planificarea strategică şi pe mişcările tactice ale companiei în câmp concurenţial şi nu să-şi consume timpul pentru a comunica mesajele companiei sau pentru a-şi "inspira" angajaţii. Oricare ar fi mărimea companiei, un CEO are sarcini mai importante decât aceea de a scrie pe blog. Iar acest lucru este valabil chiar şi atunci când vorbim de companiile mici, unde CEO-ul îşi asumă în acelaşi timp şi rolul de director de marketing şi rolul de director de vânzări şi o mulţime de alte roluri. Şi aceasta fără a mai aminti faptul că la conducerea multor companii se află oameni care nu cunosc în amănunt piaţa pe care operează compania, dar care se dovedesc foarte eficienţi în implementarea strategiilor.

La toate acestea se adaugă, fireşte, problema "securităţii informaţiilor" şi a potenţialului de criză pe care compania şi l-ar asuma: o remarcă din cadrul unei însemnări poate fi cauza unei adevărate crize comunicaţionale nu atât prin conţinutul său, ci prin simplul fapt că cel care a făcut-o ocupă funcţia de CEO. Şi aceasta fără a mai pune la socoteală comentariile care, negestionate corespunzător, pot afecta serios imaginea companiei.

Cu toate acestea, departe de mine gândul de a spune că un CEO ar trebui să stea departe de blogul companiei. În definitiv, dacă avem de a face cu un CEO care dovedeşte talent comunicaţional, este benefic pentru organizaţia pe care o reprezintă să se exprime pe blogul acesteia. Însă acest blog nu ar trebui să fie unul personal (sau, mai corect spus, scris de o singură persoană), ci un blog comun, pe care să îşi exprime opinia oamenii cu autoritate din cadrul companiei, fiecare pe domeniul său de competenţă.

Cine ar trebui să scrie blogul companiei? Cred că formula de succes este aceea a unui blog de echipă. Un blog care se va bucura de un succes şi mai mare dacă va fi susţinut de blogurile individuale ale angajaţilor.

Bloguri individuale ale angajaţilor? Aici avem de a face cu o altă faţetă a discuţiei. O faţetă dată de tendinţa de a integra blogurile personale ale angajaţilor în cadrul politicii de comunicare internă a companiei. Însă, până la a vorbi despre acest subiect, mă voi rezuma la trei sfaturi simple pentru toţi aceia care au în vedere gestionarea cu succes a unui blog de companie:

1. În Internet nu există tasta "delete"

Fiţi precauţi cu însemnările de pe bloguri. Şi fiţi precauţi cu comentariile. Chiar dacă vă simţiţi nedreptăţiţi, nu actionaţi "sub impuls", într-un mod acid. Nu veţi avea cum să daţi înapoi, nu veţi avea cum să ştergeţi ceea ce aţi afirmat. În Internet nimic nu se pierde. Uitaţi-vă pe "Wayback Machine" şi veţi vedea că pot fi vizualizate chiar şi paginile unor companii care au încetat să mai existe.

2. Un blog nu poate exista fără comentarii

Dacă sunteţi tentaţi ca pe blogul de companie să nu permiteţi comentariile, aduceţi-vă aminte că un blog fără comentarii este doar un simplu site. Interacţiunea cu cititorii/clienţii v-a determinat să intraţi în blogosferă. Respectaţi-vă propria decizie.

3. Atenţie la însemnări

A scrie pe blog despre un client nu înseamnă întotdeauna că îi faceţi un bine. Asiguraţi-vă că aveţi acceptul său înainte de face acest pas. Acţionaţi asemănător şi pentru o companie care nu se află printre clienţii dumneavoastră actuali. Nu se ştie niciodată dacă, peste o vreme, aceasta nu va ajunge să vă fie client.

Sorin Tudor
Blog: www.sorin-tudor.ro