Blog'n'Roll!

Argumente pentru blogging în PR

La sfârşitul lunii aprilie, erau înscrise pe Trafic.ro 864 de bloguri active. La mijlocul lunii mai, numărul acestora crescuse la 1.001. La începutul lunii iulie erau 1.237, iar astăzi, la sfârşitul lunii iulie (30 iulie, ora 11:00, mai precis) sunt 1.353 de bloguri active înscrise pe Trafic.ro.

Da, blogosfera creşte neîncetat, ridicând un imens semn întrebare tuturor celor care activează în domeniul comunicării: îşi mai pot permite profesioniştii de PR să nu includă blogul (şi bloggerii) în preocupările lor?

O nouă revoluţie

Dintotdeauna, relaţiile publice au vizat construcţia unor reţele sociale. De aceea, a discuta despre reţelele sociale ar însemna să creionăm o istorie alternativă a comunicării. Şi totuşi, astăzi, când, datorită Internetului, reţelele sociale sunt o realitate mai vie ca oricând, nu sunt puţini profesioniştii care le privesc fie cu suspiciune fie cu indiferenţă.

Într-un studiu EuroBlog 2007 realizat în 24 de ţări, dintre cei 409 profesionişti de PR respondenţi doar 38% au răspuns că îşi desfăşoară activitatea într-o organizaţie care a ales să disemineze mesajele şi prin intermediul blogurilor. Şi aceasta în condiţiile în care 85% dintre ei au declarat că blogurile revoluţionează modul în care se efectuează comunicarea. Iar dacă este cert că există o revoluţie, ar fi bine să vedem şi în ce direcţie se desfasoară aceasta.

Sentimentul de a fi în relaţie cu comunitatea

Încă din 1986, psihologii McMillan şi Chavis au oferit una dintre cele mai bine documentate conceptualizări ale sentimentului relaţiei cu comunitatea (SOC - Sense of Community). SOC are patru componente: sentimentul apartenenţei la grup (sentimentul că faci parte din comunitate şi te identifici cu ea), sentimentul influenţei (sentimentul ca ai influenţă asupra comunităţii şi că eşti influenţat de ea), sentimentul integrării şi al implinirii necesităţilor (sentimentul că te bucuri de sprijinul celorlalţi şi că, la randul tău, oferi sprijin) şi sentimentul împărtăşirii emoţiilor (sentimentul dat de legăturile dintre membrii comunităţii).

Prin însăşi natura sa, blogul corespunde perfect caracterisiticilor SOC. Mai mult, putem spune că este, într-un anume fel, transpunerea pe Internet a principiilor enunţate de McMillan şi Chavis.

Într-o lume în care accesarea zilnică a Internetului devine o obişnuinţă socială, practic nu există o comunitate de interese care să nu fie reprezentată. Oricare ar fi compania pentru care lucrăm, oricare ar fi produsul pe care îl promovăm, publicul ţintă există pe Internet. Şi există deja coagulat – sau gata de a fi coagulat - în reţele sociale.

Astăzi, constituirea unui grup interesat, de pildă, de schimbul de informaţii despre noile tehnologii din industria tutunului ar fi destul de greu de realizat cu mijloacele obişnuite. Şi, pe lângă fondurile necesare constituirii sale, ar da destule bătăi de cap din punct de vedere juridic. În schimb, pe Internet există deja bloguri care dezbat aceste subiecte. De aici şi până la realizarea unei reţele sociale coagulate în jurul unei astfel de teme de interes nu ar fi decât un pas.

Spre cucerirea reţelelor sociale

Aşa stând lucrurile, de ce unii dintre profesioniştii de PR au reţineri faţă de blogging? Potrivit EuroBlog 2007, 88% dintre profesioniştii de PR chestionaţi au declarat că provocarea majoră pe care o ridică blogurile constă în a le integra în cadrul strategiei de comunicare, iar 83% au răspuns că această provocare este dată de capacitatea de a gestiona eficient feedback-ul audienţei.

Însă, în cele din urmă, nu tocmai această capacitate defineşte omul de comunicare? Iar strategia nu există tocmai pentru a face posibilă o comunicare mai eficientă cu grupurile ţintă?

Astăzi, funcţia primordială a comunicării trebuie să fie dată tocmai de capacitatea de a crea şi a dezvolta reţele sociale. Este o opinie îmbrăţişată de tot mai mulţi specialişti în comunicare din întreaga lume.

Şi este firesc să fie aşa. Practic, acestă funcţie presupune ca întreaga capacitate strategică şi tactică a comunicării organizaţionale să fie folosită pentru a crea reţele sociale şi pentru a le dezvolta până la a atinge totalitatea publicului interesat de interacţiunea cu organizaţia. Tot ceea ce decidem că face parte din publicul ţintă - şi strategiile şi tacticile pe care le întrebuiţăm pentru a interacţiona cu acesta - ar trebui subsumat acestei afirmaţii.

În mod evident, blogul a devenit astăzi mai mult decât o necesitate de comunicare. Şi mult mai mult decât un simplu instrument. Pentru că atunci când vorbim despre bloguri şi bloggeri, nu vorbim doar despre conţinut. Vorbim şi despre conexiuni sociale şi emoţionale. Iar când vorbim despre comunităţi, vechiul arsenal al relaţiilor publice (broşurile, comunicatele de presă şi tot restul) nu mai este de mare folos.

Prin urmare, asemeni unei vechi revoluţii a cărei amintire o mai avem şi astăzi, rămâne un singur îndemn: Blog'n'Roll!

Cât despre cine ar trebui să fie cel ce scrie pe blogul companiei (specialistul în comunicare sau CEO-ul organizaţiei, de exemplu), vom vorbi data viitoare.

Sorin Tudor
Blog: www.sorin-tudor.ro