Şi în social media, mai puţin poate fi mai mult

andreea_leonteInternetul îi face pe proşti şi mai proşti, şi pe deştepţi şi mai deştepţi. Aşa cum globalizarea a fost unul dintre motoarele creşterii inegalităţii financiare, aşa este acum internetul unul dintre motoarele adâncirii inegalităţii cognitive. Kevin Drum, bloggerul care a instituit Friday catblogging, a spus-o simplu: dacă nu ştim cum să exploatăm internetul sau nu avem background-ul să punem întrebările potrivite, sau nu avem obiceiuri sănătoase de consum online, o sa ne umplem creierul doar cu prostii şi informaţii inutile.


În 2010, Eric Schmidt, CEO-ul Google, ne spunea că, de la începuturile civilizaţiei şi până în anul 2003, se strânseseră peste 5 miliarde gigabytes de informaţie. Astăzi, creăm tot acest volum de informaţie în doar 48 de ore, iar ritmul este în creştere… Schmidt conchidea atunci: ‘Lumea nu este pregătită pentru revoluţia tehnologică’. Barry Schwartz, în cartea sa ‚The Paradox of Choice’, vine cu argumente psihologice: o abundenţă a posibilităţilor de alegere, chiar şi când vine vorba de informaţie, ne inhibă şi ne scad motivaţia. Prea multe opţiuni ne cer prea mult efort (plecând de la premisa că ne şi folosim liberul arbitru), ne fac să greşim mai des şi să ne simţim nefericiţi.

Am fost încântată când a apărut Instapaper-ul, care mă ajuta să-mi păstrez articolele pentru a le citi mai târziu. Când coada de articole a devenit enervant de lungă, am încercat ‘Read it Later’. Am încercat şi Readability, care m-a atras nu numai prin design-ul mai curat, ci prin simpla perspectivă de a clădi o nouă listă, de la zero. Acum s-a lansat un nou app, Favs, care e integrat pe o mulţime de reţele sociale şi servicii online. În toate aplicaţiile am strâns liste interminabile de articole, dar rareori mă întorc la ele. Nu-mi pot stăpâni nici sentimentul de uşoară panică care mă încearcă de câte ori deschid Flipboard-ul sau Pulse-ul… Aşa am ajuns la performanţa de a goni, într-un singur minut, prin mai multe articole care, de fapt, ar fi meritat citite cu lupa. Inevitabil, vârtejul de informaţii se transformă până la urmă în frustrare.

Vă amintiţi primele zile ale Facebook-ului, când compania şi-a întrebat utilizatorii cum să optimizeze news feed-ul: vreţi mai multe ştiri, mai puţine sau infinit de multe? Majoritatea au votat pentru 'cât mai multe ştiri'. Oricâte. Când poţi avea mai mult, vrei mai mult. Dar mai mult nu înseamnă neapărat şi mai bine.

Informaţie există, dar cât de valoroasă este? Şi când avem timp să şi filtrăm ce consumăm? Când mai avem timp să ne bucurăm de recompensa cititului, oricare ar fi ea, când news feed-ul Facebook-ului pompează continuu, informaţii dintre cele mai diverse şi mai neînsemnate, iar noi nu ne permitem stresul de a nu fi acolo… Cum ne mai punem în funcţiune liberul arbitru când dimensiunea socială a informaţiei a devenit mai puternică decât informaţia în sine? Şi când mai producem şi noi ceva, dacă tot timpul stăm pe net şi citim şi sharuim şi comentăm? Ne putem asuma pericolul conturării unei minţi colective fără să luăm în seamă individul? Gândiţi-vă la viitorul nu prea îndepărtat, când nu vor mai fi munci pe care roboţii sau inteligenţa artificială să nu le poată face. Cum ne vom câştiga existenţa? Pe ce ne vom câştiga banii? Pe gânduri, idei, concepte care să contribuie la progresul societăţii. Creativitatea, şi nu banii, vor fi adevărata valoare economică.

Publicul trebuie pregătit, îndemnat şi încurajat să-şi exercite gândirea critică şi abilităţile creative latente şi să nu mai adopte pasiv opinii. Cu atât mai mult cu cât cantitatea informaţiei disponibile pe internet dezechilibrează balanţa în defavoarea calităţii. Joseph Beuys a propus o teorie pe care am îmbrăţişat-o cu convingere: el insista că fiecare persoană care gândeşte şi simte este, prin definiţie, un artist. Orice persoană este un artist plastic care trebuie să-si găsească singur calea. La Beuys, arta nu reprezintă o profesie, o specializare, ci mai degrabă o atitudine profund umanitară, un alt tip de lifestyle. Creativitatea se deprinde, este ca un obicei pe care trebuie să-l învăţăm. Iar printre jucătorii care pot ajuta publicul să deprindă obiceiul gândirii critice şi creative sunt şi blogerii, noii jurnalişti civici. Tratând publicul cu bun simţ, de la egal la egal, oferindu-i opinii personale şi articole autentice, poveşti care provoacă gândirea critică şi care îl inspiră să creeze. Oferind conţinut mai cumpătat şi mai valoros, creat cu simţul responsabilităţii.
Şi în social media, mai puţin poate însemna mai mult.

 


Andreea Leonte, absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti şi a unui Master în Marketing-ul Comunicării la Universitatea Complutense din Madrid, este PR Director la McCann PR, având o experienţă de aproape 9 ani în Relaţii Publice. Devreme în introducerea social media în strategiile de comunicare ale clienţilor săi, echipa Andreei a început să strângă premii odată cu înscrierile la competiţii internaţionale, fiind desemnată ‘best creative team’ 2 ani consecutivi la International Stevie Awards sau câştigând primul Silver Golden Drum al industriei de PR din România la categoria ‘Unconventional media’ . Unul dintre obiceiurile care o definesc este consumul de artă, adică orice conţinut creativ şi autentic care inspiră şi hrăneşte spiritul, cultivă gândirea critică şi libertatea de expresie. Până la deprinderea obiceiului de producere a artei (primele încercări le vedeţi pe www.andreealeonte.ro sau Instagram Smile) , Andreea foloseşte era informaţiei pentru a consuma şi răspândi arta creată de alţii (Twitter şi LinkedIn)


Copyright PR Romania. Toate drepturile rezervate.