24042017

Back Eşti aici:Home Articole ong-PR Persistă încă imaginea ONG-ului cerșetor. De vorbă cu Anca Năstase, Federația VOLUM

Persistă încă imaginea ONG-ului cerșetor. De vorbă cu Anca Năstase, Federația VOLUM

anca_nastaseAnca Năstase, director executiv al Federației VOLUM, este unul dintre acei profesioniști datorită cărora mediul ONG din România se distanțează de percepțiile create în societatea românească. Cu zâmbetul pe buze și plină de entuziasm, Anca mi-a vorbit despre importanța unei structuri organizaționale stabile, despre rolul oamenilor în pozițiile cheie dintr-un ONG și despre legea voluntariatului, un document esențial pentru mediul non-guvernamental din România.

Cum a evoluat imaginea ONG-ului ca entitate?


Suntem într-o evoluție pozitivă, situația asta de criză ne ajută pe toți, iar selecția naturală își spune cuvântul - în momentele de criză cei care fac performanță și cei care lucrează corect și autentic sunt cei care vor trece cu succes testul timpului. Este valabil pentru absolut toată lumea. În ceea ce privește imaginea organizațiilor nonguvernamentale din România, eu cred că suntem într-o ușoară maturizare, tocmai pentru că organizațiile au început poate să-și asume mai serios o profesionalizare în care eu cred foarte mult. Imaginea aceasta de ONG cerșetor există în continuare și o să mai fie de acum încolo, dar cred că din ce în ce mai mult că avem organizații care înțeleg că în momentul în care te duci la un finanțator, la o companie sau organizație care oferă granturi, te duci să închei un parteneriat.

De când lucrez în sectorul nonguvernamental, începând cu perioada în care am fost voluntar într-o organizație studențească (VIP Romania– Voluntari pentru Idei si Proiecte din ASE, acolo am învățat ce înseamnă voluntariatul) și până în acest moment în care mi-am asumat sectorul ONG ca și carieră, nu am simțit niciodată că merg să cerșesc. Niciodată. Am înțeles de la început care e rolul ONG-ului. Din păcate este o prejudecată, dar care o să dispară în timp. Dar nu e o prejudecată care se întîmplă doar în România, se întâmplă în toate statele din lumea asta, nu suntem doar noi deficitari la acest capitol. Dar e foarte adevărat că mentalitatea națională, în general, nu prea știe să definească corect ce înseamnă o organizație nonguvernamentală.

Care este nivelul de profesionalizare a unei echipe dintr-o organizație nonguvernamentală?


Cred că este greu pentru un ONG de talie medie să facă asta, dar dacă organizația respectivă vrea să crească, să se dezvolte, atunci da, are nevoie de angajați, de o echipă mai mare de voluntari și aici rolurile sunt împărțite. Eu într-adevăr, în federația VOLUM, mă ocup de mai multe aspecte -  sunt fundraiser, coordonator de comunicare, îmi aduc aportul atât la nivel operațional, cât și la nivel strategic. Însă, principala problemă atunci când e vorba despre finanțare într-o organizație nu vine din lipsa finanțării, ci din lipsa unei structuri organizaționale. Deci întotodeauna problema este de management și mai puțin de finanțare pentru că există surse de finanțare și dacă reușești să te mobilizezi, poți să le accesezi, dar partea de management și de resurse umane, într-adevăr este cheia.

În ONG-urile de talie medie și cele profesionsite, cele mai mari, da, există responsabili doar pe comunicare. Bineînțeles, în restul organizațiilor, directorul executiv sau managerul se ocupă și de partea aceasta. Acum, ca să ai un manager de comunicare, trebuie să ai și ce să comunici, trebuie să ai ceva care să poți să livrezi în exterior, să explici ceea ce faci și dacă nu ai acel ceva, nu prea există motive pentru o astfel de funcție. Trebuie întâi creat contextul și o structură organizațională stabilă, de substanță și impact pentru a avea ce comunica. Cunosc, de asemenea, și organizații care fac lucruri minunate și muncesc foarte mult, dar nu știu să comunice ceea ce fac, ceea ce e o problemă. Pe altă parte, foarte rar avem acces la mass-media națională, unde să poți promova astfel de inițiative și de aceea românii nu prea știu despre ONG-uri, ce se întâmplă și de ce acestea există.

Într-o vreme în care totul se întâmplă pe internet, cum reușește un ONG să ducă fanii spre offline?


Da, într-adevăr, ne place foarte mult să fim activi pe rețelele sociale și internet, dar în același timp cred că putem folosi aceste rețele sociale și internetul pentru a educa oamenii și pentru a le arăta că se întâmplă lucruri și în offline. Voluntariatul, de exemplu, se întâmplă offline, se întâmplă față în față cu beneficiarii. Noi primim tot mai des astfel de cereri și punem în legătură oameni, organizații, resurse, pentru asta suntem o platformă. Dar cred că totul vine de la educație, de la ceea ce înseamnă educația ta ca om, personală și profesională, înseamnă să înțelegi că voluntariatul și ONG-urile înseamnă să faci mai mult decât pentru propria ta persoană, pentru comunitate - asta e definiția mea pentru voluntariat. Dacă ești învățat cu acest lucru de la o vârstă cât mai fragedă, vei aplica în zona de online și în obiceiul ăsta din ce în ce mai mult, o să crești cu el, e foarte important.

De aceea cred foarte mult în rolul ONG-urilor studențești de exemplu, care se implică, fac voluntariat, e totul ca un vulcan în mediul studențesc. Cred că zona aceasta de educație este vitală, atât cea formală cât și educația nonformală. De fapt, eu cred că un mix între cele două este cheia.

În ce stadiu crezi că sunt ONG-urile studențești?


Tinerii sunt cei care se implică foarte mult în România, în facultate sunt într-adevăr foarte mulți voluntari tineri, dar avem și voluntari de peste 40-50 de ani. Dacă e să raportăm asociațiile studențești la restul sectorului ONG cred că ele sunt, o să repet comparația, ca un vulcan așa, sunt extrem de pasionate de ceea ce fac și eferverscente asta pentru că tinerii sunt la vârsta în care sunt ca un burete și absorb tot ce e în jurul lor. Acest gen de activități au un rol foarte important în carieră, după aceea probabil că aleg să voluntarieze și în alte în organizații pe măsură ce timpul trece și se maturizează. Organizațional vorbind, au mult mai multe lipsuri decât celelalte organizații.

Îmi place să împart organizațiile nonguvernamentale în ONG-uri de hobby și ONG-uri profesioniste. Cred că unele organizații studențești au trecut de stadiul de hobby, am întâlnit multe asociații studențești, merg la conferințe ca invitat, speaker sau trainer. Cred că au trecut de etapa de amatorism prin faptul că au mai multă experiență, însă mi-ar plăcea să văd că în următorii 5 ani lucrurile încep să se modifice. De fapt, problema într-un ONG studențesc este faptul că resursa umană se schimbă foarte repede, voluntarii lor sunt oameni care se implică 2, maxim 3 ani, după care pleacă (termin studiile). Nu există, astfel, o structură organizatională care să se ocupe de strategie pe termen lung, asta lipsește - o structură organizațională care să fie responsabilă de o strategie pe termen lung. Dacă ar avea așa ceva și ar avea un consiliu director, de exemplu, care să-și asume o strategie, atunci lucrurile ar sta altfel, chiar dacă sub ei oamenii s-ar schimba permanent. De obicei în organizațiile studențești există acel birou executiv care se schimbă anual, se schimbă managerii între ei, manager de proiect, de departamente, după caz și e foarte greu să crești ca organizație, să te maturizezi, atâta timp cât ți se schimbă resursa umană foarte des. Asta cred că este problema principală și dacă vor găsi modalitatea prin care să-și facă o structură stabilă, care să-și asume o strategie pe termen lung, lucrurile s-ar schimba. Este o problemă foarte frecventă a organizațiilor studențești, dar și a altor organizații nonguvernamentale.

Mai există perceția că un ONG-ist este un visător, care vrea să schimbe lumea și care lucreză pe bani puțini și cu mult entuziasm?


Da! Sinceră să fiu, ONG-iștii, cei care fac lucrurile frumoase să se întâmple, sunt mânați de o pasiune, un entuziasm și o eferverscență care poate uneori te face să crezi că ascunde alte interese, și pe care nu le întâlnești în alte organizații profit, instituții șamd. Mie îmi place să spun mereu că eu iubesc ONG-urile pentru că sunt vii, sunt pline de viață. Mă simt foarte bine în acest mediu pentru că înțeleg care e misiunea ONG-urilor. Sigur că sunt și organizații în care se face voluntariat, dar sunt organizații din ce în ce mai mature și mai profesionsite, pentru care finanțarea este continuă, care lucrează cu mediul corporate. Cred că cel mai important este, într-adevăr, să ai în tine partea asta de pasiune pentru ceea ce faci.

Povestește-ne despre activitatea VOLUM în perioada următoare.


Noi suntem axați pe procesul legislativ, pe noua Lege a Voluntariatului, care o va înlocui pe cea din 2001. Este un proiect pe care Federația lucrează deja de 3 ani, a fost în dezbatere publică de la finalul anului 2009 până în 2012, au fost implicate în dezbateri publice atât ONG-urile, cât și companii, instituții publice, experți șamd. În 2011 am avut un grup de experți, un grup de lucru care s-a focusat pe această lege. În perioada imediat următoare, legea va fi depusă la Biroul Permanent al Parlamentului de unde va intra în procedură legislativă.  Suntem aproape de parlamentarii noștri și susținem demersul acestui proiect până când va fi publicată.

Daca va fi publicată în formatul depus de noi, legea va aduce trei modificări importante. Prima se referă la obligativitatea contractului de voluntariat – practic, organizația gazdă și voluntarii trebuie să își reglementeze relația printr-un contract-cadru și forma scrisă va fi obligatorie. Am ales această formă pentru a se evita munca la negru și tot felul de alte probleme care pot apărea.

A doua reglementare, și poate cea mai importantă, se referă la faptul că voluntariatul va fi recunoscut ca experiență profesională. Aici vreau să fac o diferențiere foarte clară între experiență profesională și vechime în muncă – sunt chestiuni total diferite. Experiența profesională ajută la creșterea angajabilității, în special a tinerilor. Voluntariatul va fi recunoscut ca experiență profesională cu condiția să fie în domeniul studiilor. Este un model preluat din statele membre ale Uniunii Europene. Vechimea în muncă înseamnă contribuții la bugetul de stat, asigurări de sănătate – voluntariatul ca vechime în muncă nu este reglementat în niciun stat european, prin urmare nu sprijinim acest demers. O altă clarificare este aceea că voluntariatul se întâmplă în cadrul organizațiilor fără scop patrimonial și fără scop lucrativ – asta înseamnă ONG sau instituții publice exclusiv. Voluntariatul se întâmplă pentru o cauză socială, pentru comunitate.

Este foarte importantă diferențierea dintre cei trei termeni: voluntariat, internship și stagiu de practică – dacă voluntariatul se întâmplă în beneficiul comunității, printr-o organizație nonguvernamentală, stagiul de practică face parte din planul de învățământ și este obligatoriu pentru orice absolvent de studii universitare și este deja reglementat. Internship-ul nu este încă reglementat printr-o lege, există un proiect în dezbatere publică în acest moment și cu siguranță în toamnă vom auzi mai multe despre acest proiect. Internship-ul se referă la absolvenții de studii superioare, care vor să capete experiență pe piața muncii și apelează la astfel de stagii. Conceptul de internship s-a dezvoltat în România odată cu cel de companie multinațională.

Cea de-a treia modificare a legii voluntariatului ține de un certificat de competențe dobândite prin voluntariat. Certificatul este preluat de la nivel european, de la mai multe state membre, și se bazează pe opt competențe cheie care sunt preluate din Cadrul Național al Calificărilor și Cadrul European al Calificărilor. Certificarea va fi de tip youth pass, deci nu este o certificare standardizată de Ministerul Muncii, iar certificatele vor fi oferite de organizația gazdă -  vor exista niște modele standard pe care organizațiile le pot modifica și le pot adapta propriilor nevoi și se oferă la cererea voluntarului.



Anca Nastase este Director Executiv al Federației VOLUM – Federația Organizațiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. Conduce de 2 ani Federația VOLUM și are o experiență de lucru cu ONG-urile de 8 ani, precum și o vastă experiență în proiecte internaționale de tineret. Educația non-formală și voluntariatul au reprezentat pentru ea un model de dezvoltare la fel de important precum cel formal, iar implicarea în numeroasele proiecte sociale, educaționale și antreprenoriale a ajutat-o să-și construiască drumul în carieră. Este trainer acrediat și fundraiser, și are o experiență de 4 ani în organizări de evenimente. A absolvit Facultatea de Marketing la ASE București, și programul de master în Management Marketing în cadrul aceleiași Universități.



Interviu realizat de Simona Barbu, Editor PR Romania

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua     rd_logo  dccom LOGO nou site