19072019

Back Eşti aici:Home Articole ong-PR "Ţiganii ar trebui reeducaţi, cu forţa, dacă se poate, în lagăre!" sau despre responsabilitatea discursului public

"Ţiganii ar trebui reeducaţi, cu forţa, dacă se poate, în lagăre!" sau despre responsabilitatea discursului public

Pin It

dorian_ilieN-aş fi crezut că în România secolului XXI mai pot auzi astfel de exprimări. N-aş fi crezut că după ororile nazismului, încă mai sunt oameni care consideră că lagărele pot fi folosite drept mijloace de educare şi reeducare, însă, iată că m-am înşelat! Spuneam în articolul precedent că rasismul, ura si dispreţul faţă de celălalt sunt în floare în România şi iată că mi s-a demonstrat din nou acest lucru.


Acum câteva săptămâni cineva mi-a atras atenţia asupra unei conversaţii de pe Facebook  în care, chipurile, se mima un dialog pe urmatoarele teme: ţigani, rasism, mizerie, educatie, etc. Zic că se mima, pentru ca în general un dialog urmează cât de cât nişte reguli bine stabilite, punctate de argumente solide şi în care efuziunile emoţionale nu îşi prea găsesc locul. În cazul de faţă singura regulă era că de fapt nu era niciuna, în afară de un diluviu constant de păreri, impresii şi emoţii contorsionate, fară ca elementele gândirii critice şi analizei "la rece" să fie prezente. Puteţi parcurge întreaga conversaţie aici.

Din punctul meu de vedere, Facebook, la fel ca oricare altă reţea de socializare, reprezintă un spaţiu public. Este un loc în care oamenii se întâlnesc, discută, fac schimb de păreri, opinii şi participă practic la viaţa publică. Astfel, se pune problema: ar trebui oare să existe o responsabilitate a discursului public şi în spaţiul online, aşa cum (teoretic) există în spaţiul offline? Tema reglementarii spaţiului online nu este nouă totuşi, a mai fost prezentată în trecut în cadrul proiectului de lege pentru moderarea forumurilor, propunere care însă nu s-a bucurat de prea multă popularitate în rândul opiniei publice. Personal nu sunt de acord cu respectivul proiect, pentru că vizează mai degraba interzicerea înjurăturilor pe forumuri. Nu cred că o lege este cea mai bună soluţie în astfel de cazuri, existând suficiente neajunsuri în cadrul proiectului, astfel încât rezultatele să nu fie cele scontate. De la interzicerea unei înjuraturi pe un forum până la asumarea responsabilităţii şi limitarea promovării "hate speech-ului" e cale lungă. Mă bucur totuşi că Facebook prin politica sa de responsabilitate socială îmi oferă posibilitatea să raportez astfel de discursuri prin simpla apăsare a butonului Report.

Şi totuşi până unde putem să ne exprimăm liber?


Aşa cum spunea şi George Bernard Shaw "libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea". Sunt de părere că nu există o libertate infinită şi neţărmurită, în care fiecare spune (şi face) ce vrea. Oricât de paradoxal ar suna, libertatea are limite. Iar în cazul de faţă libertatea se sfărşeşte acolo unde dreptul tău de a te exprima afectează demnitatea umană a celeilalte persoane.

Constituţia României (art. 30, alin. 6 şi 7) arată că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Cu alte cuvinte, dreptul la liberă exprimare nu protejează un limbaj şi o atitudine ofensatoare şi jignitoare faţă de comunităţi care de altfel se bucură de protecţie legală în România.

Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este de aceeaşi părere, ea spune că libertatea de exprimare nu este şi nici nu poate fi nelimitată. Articolul 10 al Convenţiei explică limitele libertăţii de exprimare , prin care se enumeră protecţia demnităţii, reputaţiei sau a drepturilor altora.

Sunt total de acord cu aceste aserţiuni. Chiar şi vorbele din popor vorbesc despre asta, desigur într-o maniera mai laxă: "Dacă tăceai filosof rămâneai" sau "Tăcerea e de aur". Pur şi simplu există momente când cea mai bună soluţie este să ne găndim înainte de două ori la ceea ce vrem să spunem  şi să reflectăm la rece asupra consecinţelor cuvintelor şi acţiunilor noastre.

La sfârşitul lunii iulie, senatorul de Ilfov, Iulian Urban declara pe blogul său că "Nu Breivik a comis atentatul ci actualii lideri din UE!" , folosind expresii precum "colonizarea musulmană care se face în UE" sau "muslimii trăiesc pe seama statului,[...] nu vor să muncească". Ca reacţie, două organizaţii non-guvernamentale Active Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei si  Policy Center for Roma and Minorities au trimis o sesizare Senatului Romaniei privind caracterul iresponsabil şi xenofob al declaraţiilor lui Urban.

La începutul lunii august Gigi Becali a fost amendat cu 2000 lei de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru că într-o emisiune TV el a declarat "Dacă bărbatul înşală, femeia nu are voie să divorţeze. Dumnezeu a spus că bărbatul e bărbat şi femeia curvă."  "[…] un bărbat care e necăsătorit şi are mai multe femei, 52, e un bărbat deştept, un bărbat şmecher. O femeie care are 50 de bărbaţi este curvă. O femeie care îşi înşală bărbatul numai cu un singur bărbat este curvă. Un bărbat care îşi înşală nevasta cu o singura femeie e accident". În continuare Becali nu vede nimic greşit în astfel de afirmaţii, menţionând după decizia CNCD: "Mi se rupe mie de Asztalos şi de discriminarea lor. Să-mi dea sute de amenzi, le plătesc pe toate, fac pipi pe argumentarea lor. Le plătesc în fiecare zi câte 20 de milioane amendă, dar eu opinia tot nu mi-o schimb."

Recent, tot CNCD, l-a sancţionat pe Dan Negru cu avertisment, ca urmare a unei sesizări depuse de Asociaţia ACCEPT, pentru o serie de declaraţii de anul trecut de pe blogul său (ulterior şterse) în legătură cu protestul unui grup de homosexuali faţă de vizita Papei în Spania în luna noiembrie 2010 şi faţă de politica Vaticanului cu privire la relaţiile dintre două persoane de acelaşi sex. El a declarat atunci pe blogul sau "de data asta am certitudinea că poliţia spaniolă a scăpat situaţia de sub control. E impardonabil să dai voie unor dereglaţi să tulbure botezul celui mai frumos monument european. Libertatea trebuie să aibă şi ea o limită! (...). (...) Bastoane şi dube indiferent de cât ţipau băieţeii mai apoi". Mai multe detalii aici.

Cât de responsabili sunt aceşti oameni, persoane publice de altfel, care incită la ură şi violenţă? Cât de mult stau ei şi cântăresc afirmaţiile înainte de le transmite mai departe milioanelor de telespectatori sau internauţilor? Se găndesc oare la consecinţe? Mai mult de atât, consideră ei că exista consecinţe la ceea ce spun? Greu de oferit un răspuns concret la aceste întrebari. Totuşi cred că acestea ar trebui privite mai degrabă ca o invitaţie la reflecţie, decât întrebări care aşteaptă o clarificare.

Posibile efecte


Dacă momentan nu avem răspunsurile de mai sus, aş îndrăzni totuşi să creionez câteva dintre posibilele efecte ale unor asemenea discursuri. Nu numai că acestea ating demnitatea umană a persoanelor atacate, ci printr-un soi de mimetism social, acestea ajung să fie copiate şi împrumutate în discursul publicului larg. Pe principiul, dacă unui senator sau unei persoane publice îi este permis aşa ceva, atunci eu de ce aş tăcea în legătură cu acest subiect?

Acest efect este amplificat în mediul online, acolo unde sub protecţia anonimatului, oricine poate fi cine vrea şi poate să spună ce vrea. Este de ajuns să aruncăm o privire în subsolul articolelor din presa online sau pe cele mai populare forumuri pentru a ne face o imagine asupra fenomenului.

Tocmai de aceea am pornit de la exemplul iniţial pentru că ilustrează foarte bine faptul că merită să ne îndreptăm atenţia asupra modului în care comunicăm online şi asupra efectelor pe care acest proces  le are asupra persoanelor expuse mesajului.

Având în vedere că nu doar o reglementare legală este soluţia la astfel de probleme, mă aventurez să spun că este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să nu (mai) fim simpli martori ai unor asemenea evenimente ci să luăm atitudine ori de câte ori este cazul. Mai mult, în calitate de comunicatori şi practicieni ai relaţiilor publice avem şi o mai mare responsabilitate faţă de spaţiul public în care ne desfăşurăm viaţa profesională. Unul dintre rolurile noastre în societate este de a stimula cooperarea, de a motiva şi implica oamenii, şi într-un final de a căştiga încrederea şi sprijnul publicului printr-o comunicare deschisă şi responsabilă.



Dorian Ilie este licenţiat în Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti. După cinci ani petrecuţi în sectorul corporate a decis să schimbe traseul profesional la 180 de grade, întărind rândurile comunicatorilor din societatea civilă. Mai bine de un an şi jumătate a lucrat la Bucureşti şi Bangkok alături de World Wide Fund for Nature, una dintre cele mai mari organizaţii non-guvernamentale de mediu din lume, în prezent fiind responsabilul de relaţii publice al Policy Center for Roma and Minorities, o fundaţie ce are ca scop incluziunea socială a romilor şi a celorlalte minorităţi etnice din România.


Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate

Pin It

Parteneri

banca transilvania logo 2Logo-McCannPR PNG    rd logo home        Graffiti PR logo-1             

GMP logo 2         logo oxygen site        dccom LOGO nou site          Samsung logo black