25062017

Back Eşti aici:Home Articole Lobby "Să mor eu dacă te mint". Despre Registrul reprezentanţilor grupurilor de interese din România

"Să mor eu dacă te mint". Despre Registrul reprezentanţilor grupurilor de interese din România


aurelian_horjaMiercuri, 16 februarie 2011, Asociaţia Registrul Român de Lobby a anunţat lansarea oficială a acesteia şi prezentarea în premieră a Registrului Reprezentanţilor Grupurilor de Interese din România, precum şi a Codului de Etică adoptat.

Evenimentul, organizat la Marriott, a avut parte de o bună prezenţă şi invitaţi de top, deşi, pentru publicul larg se încadrau foarte bine în categoria iluştri necunoscuţi. Chiar şi demersul părea remarcabil având în vedere istoricul de netransparenţă al activităţilor de lobby din România.

Cred că acest eveniment putea reprezenta un excelent punct de pornire pentru demitizarea activităţii de lobby şi îmbunătăţirea imaginii acesteia în rândul publicului larg. De ce “putea reprezenta”? Pentru că, la o analiză mai atentă a acestei iniţiative, descoperim doar o perdea de fum generat de arderea mai mult sau mai puţin mocnită a speranţelor către o transparenţă reală.

Deşi speram ca predicţiile publice făcute (nu doar de mine) cu privire la traseul ce va fi urmat de lobbyiştii români să nu se împlinească, iată că evenimentul anunţat s-a şi întâmplat spre deosebire de predicţiile Babei Vanga cu privire la razboiul iminent care nu a avut loc anul trecut. 

Mecanismul prezis: analizând trendul actual care duce către o reglementare prin lege a activităţii de lobby şi pentru a scapa de obligaţiile unei transparenţe impuse legal, lobbyistii vor anunţa că doresc să facă pasul autoreglementării.

Iată că pasul a fost făcut, însă problema principală este că nici măcar această iniţiativă minimalistă nu i-a atras prea mult pe lobbyişti, până acum, Registrului Voluntar lipsindu-i multe nume sonore implicate în influenţarea legislaţiei. O altă lipsă, extrem de vizibilă este lipsa informaţiilor esenţiale. Mai curând, Registrul pare o pagină de publicitate care menţionează domeniile majore de care se ocupă anumite firme.

Plecând de la premisa că motorul acestui demers, doamna Laura Florea (Point Public Affairs) a fost mânată de cele mai bune intenţii, transmise public către clienţii, colegii şi partenerii prezenţi la eveniment şi anume de a fi transparenţi şi de a scoate la lumină această activitate, totuşi concluziile la care am ajuns sunt extrem de diferite:

1.    Dacă în cazul european, pe care ei pretind că l-au replicat, Registrul este înfiinţat de Comisia Europeană, iar informaţiile sunt gestionate şi supervizate de Secretariatul General, în România acest registru este gestionat de un ONG creat de câteva firme de lobby şi de PR, nefiind nicidecum echivalente. Doar ambalajul oferit de nume îi oferă o aură de seriozitate. În plus, informaţiile solicitate includ activităţile specifice la care se lucrează şi nivelul financiar.


2.    Atâta timp cât nu există metode de sancţionare reală, oricine poate declara orice acolo, nefiind prevăzute mijloace de control sau sancţiuni. Am putea foarte bine crea un Registru al Oamenilor Cinstiţi unde, după ce persoana declară ce, cât şi cum vrea cu privire la un lucru, semnează cu numele şi adaugă “Să mor eu dacă te mint”

Şi pentru că nu era suficient ca înregistrarea să fie voluntară, pentru a nu îi jena pe cei care vor doar să mimeze că sunt transparenţi, este lăsat la liberul-arbitru al declaranţilor ce şi cât va fi declarat în acest Registru. 

Trecând peste tonul colocvial generat de întalnirea în lobby-ul Hotelului Marriott (era sa spun Willard) al unor oameni care influenţează legislaţia cu privire la medicamente, politici sociale, energie, tutun, alcool şi alte lucruri puţin importante în favoarea (sau defavoarea) a 20 de milioane de români şi pentru că îmi doresc o transparenţă INCLUSIV sau MAI ALES a celor care nu vor să o manifeste în mod voluntar, să ne reamintim ce înseamnă (şi de ce preferă lobbyiştii autohoni) autoreglementarea.

Prin acest mecanism lobbyiştii vor oferi informaţii doar dacă vor şi de asemenea vor putea alege ce şi cât să ofere. Statul, în lipsa unei legislaţii adecvate, nu va putea să intervină pentru a le cere mai multe detalii cu privire la acţiunile de lobby desfăşurate pentru un client sau altul şi nicio persoană nu va ştii dacă ceea ce oferă ca informaţie un lobbyist este completă sau cel puţin dacă aceasta corespunde sau nu realităţii.

În cazul autoreglementarii, dacă lobbyistul nu îşi declară deloc interesele sau le declară incomplete sau eronat, acesta nu este supus niciunei sancţiuni serioase, neexistând temeiul legal pentru aşa ceva. Cel mult, va fi certat în cadrul unei întâlniri a membrilor, acesta va promite că va fi cuminte şi în următorii doi ani de zile “va încerca” să se alinieze cerinţelor … Dacă va fi un caz mult prea grav, Asociaţia va oferi un comunicat prin care se dezice de aceste fapte şi va propune excluderea, care va fi dezbătută la următoarea întâlnire a Adunării Generale (într-un termen rezonabil de un an de zile).

Ceea ce lobbyiştii autohtoni se pare că nu vor este o lege care are sancţiuni, iar în cazul în care lobbyiştii nu se conformează sau declaraţiile nu sunt complete şi corecte, să poată fi supuşi unor amenzi şi restricţii care, pe lângă alte neplăceri, pot duce la pierderea dreptului de a desfăşura activităţi de lobby.

Să moară transparenţa dacă nu este aşa ;)


PS: Cât despre eficienţa transparenţei voluntare, chiar şi în ceea ce priveşte mult mai seriosul Registru European următorul studiu se poate dovedi o lectură utilă: http://www.foeeurope.org/press/2010/Apr22_Top_European_companies_still_lobbying_in_secret.html


Aurelian Horja este specialist în relaţii publice şi coautor al cărţii „Reglementarea activităţii de lobby. În anticamera influenţei”. Având cunoştinţe solide în drept, este absolvent al primei promoţii de specialişti în comunicare şi relaţii publice ai Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative şi masterand în „Gestionarea Campaniilor de Imagine” la Universitatea Transilvania din Braşov. De aproape 10 ani oferă consultanţă strategică în comunicare pentru companii comerciale şi organizaţii neguvernamentale.

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site