În reţea ia naştere un nou pluralism interactiv. În acelaşi timp se creează o piaţă perfectă, căreia îi mai lipsesc doar banii. Jurnalismul va supravieţui şi acestei perioade. Mesia timpurilor noastre poartă un pulover negru pe gât, pantofi de jogging uzaţi şi ochelari fără ramă de la producătorul de marcă din Schwarzwald Lunor, modelul "Classic". Când Steve Jobs apare în faţa publicului său, este înconjurat de o aură mistică, aproape religioasă.
Apariţiile în public ale şefului Apple sunt celebrate pe cât de plin de speranţă pe atât de servil - pentru că Jobs s-a specializat în revoluţionarea unor întregi branşe economice: Acum un sfert de secol a revoluţionat industria computerelor, în anii 1990 meseriile graphic designerilor şi publicitarilor, mai târziu muzica şi cinematografia şi de câţiva ani şi-a îndreptat atenţia asupra telefoniei mobile. Invenţiile lui nu pun accente, ci creează precedente. Fanii intuiesc în orice gest al lui un semnal cu valoare de tendinţă globală. Iar criticii săi nu îi doresc nimic mai arzător decât să dea greş - însă întotdeauna sunt dezamăgiţi.
Pentru căutătorii dovezilor materializării dumnezeieşti: la bărbatul de 55 de ani ar putea găsi câteva - în cele din urmă Apple este o chestiune de credinţă. Pentru că şi la ultima lovitură de proporţii biblice, care a fost numită de ziarul Economist deja la patru luni înainte de lansarea din ianuarie 2010 cu respect "The Book of Jobs", renumele l-a precedat: iPad, o chestie care arată ca o tablă de scris din plastic şi sticlă, nu mai mare decât o carte şi ceva mai uşoară decât o pungă de lapte plină, a stârnit şi în Germania isterie, ca şi când ar fi urmat o nouă revoluţie mediatică.
Jurnalismul are momentan de-a face cu multe schimbări - lucru care va mai dura un timp. Avem consumatori, pentru care ritualurile nu mai contează. Ei preferă evenimente spontane. Este înclinaţia oamenilor mai tineri de a se informa online, fie la computer fie prin smartphone. Sunt clienţii de publicitate care merg împreună cu publicul şi care doresc cel mai mult să îşi creeze propriile medii. Şi în cele din urmă industria oferă la distanţe din ce în ce mai scurte aparate noi, ca de exemplu iPad-ul, pentru consumul media.
Lucruri, care au fost zeci de ani separate, se regăsesc în Internet. Zeci de ani jurnaliştii s-au ocupat ori cu cuvintele scrise, ori cu sunetul sau imaginea, în online însă speciile presei, radioului şi televiziunii se amestecă. Şi astfel există şansa unui nou jurnalism palpitant. Şi acest lucru este reflectat în cartea "La ce ne mai trebuie jurnalism?": şi anume că se vorbeşte mult despre convergenţă, însă lipseşte înţelegerea despre ce înseamnă asta concret, care sunt regulile.
Pentru oameni noile evoluţii sunt într-o primă fază mai puţin rele decât pentru creatori. Internetul creează ceva asemănător cu o piaţă perfectă, cu o arie largă de informaţii, care este (încă) gratis. Nu numai că poţi compara realizările jurnalistice ale multor redacţii cu puţine clicuri, se adaugă şi multe posibilităţi de participare, de exemplu pe forumuri, prin comentarii sau bloguri.
Toate acestea dau naştere unui nou pluralism interactiv, care însă trebuie savurat cu atenţie pe alocuri. Ce înseamnă aceste aspecte pentru formarea de opinie într-o societate? Ce înseamnă asta pentru toţi aceia care se numesc "a patra putere"?
Pe cât de mult jurnalismul se află într-o schimbare fundamentală, pe atât de gravă este această evoluţie pentru propria percepţie a jurnaliştilor şi implicit pentru toată cultura noastră informaţională: prin dispariţia vechiului model de afaceri dispare nu numai siguranţa existenţială, ci şi conştiinţa jurnalistică, care caracteriza până acum profilul redacţional şi procesele de muncă.
Jurnaliştii trebuie să lucreze în viitor nu numai pentru publicul lor, ci să înceapă un dialog continuu cu acesta. Jurnalismul nu mai este înţeles ca produs, ci şi ca proces continuu, care îşi localizează funcţiile şi rolurile sale şi mai pronunţat în mijlocul societăţii.
Discuţia recentă despre un drept de protecţie a performanţei pentru edituri, fapt dovedit şi de unele dintre articole distrage atenţia de la nişte nesiguranţe fundamentale: remunerare, taxe pentru licenţe şi alte sume minime nu vor putea salva lucruri care stau din ce în ce mai mult gratuit la dispoziţia oricui.
Nu ar trebui întrebat despre viitorul unui sau multor lanţuri valorice, ci despre cum principiile de bază ale unei meserii puternice, pentru că este responsabilă, pot fi păstrate, în ciuda tuturor adversităţilor. Un "flatrate cultural" ar avea sens doar dacă (deasupra tuturor războaielor de împărţire) ar ajunge într-o fundaţie pentru jurnalism de calitate, unde persoanele interesate (jurnalişti, redacţii, bloggeri, portale online) pot aplica pentru finanţări în serviciul jurnalismului, de exemplu pentru proiecte de documentare, burse şi stagii în străinătate.
Şi politica media germană, acest fapt rezultă cel puţin din câteva eseuri ale acestei serii, ar trebui să participe activ - cel puţin din interes propriu - la păstrarea pe termen lung a condiţiilor cadru ale calităţii jurnalistice şi ale diversităţii presei. Acest lucru se poate înfăptui pe de o parte prin măsuri regulatorii, pe de altă parte prin consolidarea sau sprijinirea iniţiativelor de interes public pentru formarea profesională a jurnaliştilor - însă în nici un caz printr-un protecţionism orb pentru branşele sau ramurile economice afectate.
Este, credem, tocmai sarcina politicii media să asigure funcţia generală a jurnalismului drept "a patra putere", pentru a contracara pe termen mediu o scădere continuă a angajamentului democratic şi civil în societate.
Cum schimbă Internetul profesia, meseria în sine? Un lucru este stabilit: Internetul nu îmbunătăţeşte sau înrăutăţeşte jurnalismul în sine - pentru că este vorba despre cum îl utilizezi profesional. Ca şi continuu spaţio-temporal deschis are anumite caracteristici de bază în comparaţie cu alte canale media, care - când sunt folosite în mod adecvat profesional - cresc sensibil imaginea şi valoarea ofertei jurnalistice.
Cel puţin patru factori vor modifica jurnalismul în mod hotărâtor: 1. noi adâncimi structurale vor creşte transparenţa documentărilor jurnalistice, 2. principiul dialogului facilitează teme şi conţinuturi dinamice şi continue, 3. ofertele pot fi confecţionate individual şi transmise specific grupelor ţintă, 4. Includerea user-ului în comunităţile social media favorizează naşterea bazelor de date redacţionale pentru informaţii şi cunoştinţe. Conform acestei definiţii jurnalistul se transformă şi mai mult în agent de educare şi mediator al intereselor cititorilor şi spectatorilor, depinzând întotdeauna de ajutorul şi preferinţele utilizatorilor.
Conceptele de spaţiu şi realitate modificate din reţea cer forme de reprezentare şi tehnici de lucru adaptate, care - şi asta evidenţiază multe dintre articole - trebuie în cea mai mare măsură dezvoltate. În cele din urmă nu există nici un dubiu, că raportorii profesionişti sunt în continuare necesari - însă ei trebuie să fie pregătiţi să gândească în alte categorii, contexte şi termeni, pentru a relata despre lumea noastră. Se poate ca acest lucru să doară la început pe alocuri, însă numai aşa putem crea plusvaloare, reducem complexitatea - şi îmbunătăţim calitatea culturii noastre informaţionale.
Prezenta selecţie de eseuri bine gândite şi reflexive nu este doar o dovadă vie a faptului că în spaţiul vorbitor de limbă germană există în continuare un interes medial publicistic înfloritor, care îşi face griji de bunăstarea şi durerile branşei, ci şi un public avizat, care este entuziasmat de asemenea dezbateri. Noi credem că media trebuie să participe fără reţineri la negocierea unui nou contract societal, dacă reprezentanţii lor, mai ales jurnaliştii, doresc să joace în continuare un rol central - indiferent, dacă pe post de observatori, intermediari, avocaţi, mediatori, investigatori sau purtători de cuvânt.
Aceste roluri şi rutine profesionale nu sunt însă nici vreun drept al omului şi nici daruri divine, ci ele au fost învăţate cu greu de-a lungul multor decenii, au fost rafinate şi date din generaţie în generaţie de jurnalişti. Ar fi un fapt plin de consecinţe, dacă s-ar ajunge la sacrificarea jurnalismului pe altarul economiei. Pentru că fără existenţa unui jurnalism de valoare presa ca instituţie de încredere se dizolvă în componentele sale moleculare - iar acest fapt nu ar dăuna pe termen lung doar imaginii editurilor de aici, ci fără îndoială şi democraţiei noastre. Numai provocarea, teza dezbătută poate trezi relevanţa sistemică a jurnalismului din somnul de frumoasă în pădurea adormită.
În original Wozu noch Journalismus? Papier ist geduldig, der Leser ungeduldig, publicat în Süddeutsche Zeitung în data de 7 August 2010. Reprodus cu acordul redacţiei germane PR Journal şi al autorului. Traducere Casa de Traduceri. Copyright PR Romania pentru versiunea în limba română.