14102019

Back Eşti aici:Home Articole Jurnalism Tendinţa către maşina de copt pâine

Tendinţa către maşina de copt pâine

Pin It

dirk _von_gehlenOrele de prelegeri media se termină - acum este momentul pentru jurnalişti să poată conduce un forum.

Cine vrea să înţeleagă care este miezul provocărilor cu care se confruntă jurnaliştii în era digitalizării, trebuie să îşi închipuie un maistru brutar care trebuie să reacţioneze la trendul maşinilor de copt pâine din menajele private. Însă democratizarea mijloacelor de producţie este mult mai redusă în domeniul brutăriei şi mai puţin revoluţionară decât în branşa media.

Ingredientele de care este nevoie pentru a coace o pâine sunt la fel de cunoscute ca şi dotarea tehnică necesitată în acest sens. Totuşi, în branşa brutarilor nu i-ar veni nimănui ideea să tematizeze apariţia "cetăţenilor brutari" cu întrebarea de dezbatere "La ce mai avem nevoie de alimente?".

Că branşa media înclină spre asemenea dileme existenţiale (şi autorul de faţă încearcă să răspundă la întrebarea echivalentă aici), ne demonstrează două lucruri: în primul rând, pare să existe o nesiguranţă destul de mare despre rolul jurnalistului profesionist pentru pregătirea hranei mediale, că toată profesia este pusă sub semnul întrebării. Şi asta se întâmplă, în al doilea rând, din cauza faptului că mulţi maiştri bucătari de publicaţii erau obişnuiţi să producă chiflele şi să le distribuie exclusiv.

Entuziasm orb şi refuz total


Că amatorii pătrund în branşa lor este pentru ei şocant de nou. Acest lucru schimbă condiţiile, însă nu pune sub semnul întrebării sistemul. Gradul schimbării pe scala dintre entuziasm orb şi refuz total este deci un pas important în direcţia răspunsului la această întrebare.

"Suntem martori la o schimbare enormă a jurnalismului", a afirmat într-un interviu recent Seymour Hersh, marele om al jurnalismului de print. Hersh a completat: "Această schimbare se întâmplă online. Se naşte un nou şi fascinant mod de a comunica."

Hersh, care lucrează pentru New Yorker şi printre altele a descoperit ca reporter de investigaţie scandalul din Abu Ghraib, nu este cu siguranţă un fanatic orb al webului. Bărbatul de 73 de ani nici nu vorbeşte despre multimedia sau convergenţă, el vorbeşte despre un mod fascinant de a comunica. Hersh se referă mai debrabă la dialogul între jurnalişti şi spectatori, despre sfârşitul prelegerilor mediale.

Puterea emiţătoare a receptorilor


Această maşină de copt pâine medială nu numai că oferă oricui făină, apă, drojdie etc., ci a avut drept consecinţă transformarea participanţilor pasivi din simpli cititori sau spectatori în participanţi activi la procesul de comunicare, pe care noi îl numim jurnalism.

Ar fi lipsit de sens să punem în discuţie modelul unui emiţător cu mulţi receptori. La fel de greşit însă ar fi să negăm puterea emiţătoare a multiplilor recipienţi. Este o provocare pentru mediile clasice, şi ea este după părerea mea mai importantă decât dezbaterea despre aplicaţii flash sau aplicaţii multimedia. Întrebarea: cum comunicăm cu cititorii, spectatorii şi ascultătorii noştri? Cum reacţionăm la consumatorii activi? Cum îi ajutăm să participe?

Ziar preferat în loc de revistă pornografică


Cititorii unei publicaţii împart de obicei aceleaşi interese, au preocupări similare şi o concepţie comparabilă. Cât de pronunţată este aceasta se remarcă când în metrou avem opţiunea de a ne aşeza lângă cineva care răsfoieşte o revistă porno sau lângă cineva care citeşte revista noastră preferată.

Această legătură tacită nu există doar între cititori, ea se manifestă şi între cititori şi jurnalişti - indiferent dacă aceştia o doresc sau nu. Este liantul care face din conţinuturi de încredere, credibile şi de valoare un produs de succes. În plus, această legătură este punctul de pornire pentru întrebarea, cum editurile pot cuceri noi surse de venit în reţea. Pentru că această legătură specială - unii o numesc comunitate - înainte de toate nu se poate copia.

Dacă oricine poate coace pâine, diferenţierea nu se mai poate face doar prin produs. Calitatea rămâne o condiţie sine qua non a succesului. Însă nici maistru brutar nu se bazează pe simpla speranţă că va fi întotdeauna nevoie de mâncare. El trebuie să se adapteze evoluţiei, să se instruiască continuu. El trebuie să riposteze activ faţă de ceea ce Marc Andreesen, unul din fondatorii Netscape, a afirmat mai demult despre jurnaliştii confruntaţi cu schimbarea. El i-a comparat pe aceştia cu cei care ofereau plimbări cu trăsura, când fusese deja inventat automobilul: "Proprietarii de trăsuri" spune Andreesen, "nu erau aceia care câştigau bani cu maşini."

Dialog cu cititorii


Jurnalismul va avea un mare viitor când va accepta că nu este vorba de diseminarea hârtiei tipărite. Sau pentru a ne exprima în jargonul birjarilor: Este vorba de mişcare, nu de trăsură. Iar la mişcare se numără astăzi şi dialogul cu cititorii şi spectatorii.

Jurnaliştii trebuie să producă mai mult decât un simplu conţinut în era inundaţiei de informaţii - cere Tom Rosenstiel, care conduce proiectul "Project for Excellence in Journalism" în SUA. Pentru el puterea jurnalistică se manifestă pe patru câmpuri: el vorbeşte despre jurnalişti ca autentificatori, a căror sarcină este să le arate cititorilor şi spectatorilor conţinuturi credibile, să le povestească fapte, în care aceştia pot avea încredere. În al doilea rând el vorbeşte despre făuritori de sens.

Putere categorizantă, lider de forum


Aşa descrie el puterea de categorizare care caracterizează jurnalismul de calitate. Jurnalismul prezentului trebuie să poată explica, ce efecte pornesc de la mesajele credibile şi ce semnificaţie au ele (pentru viaţa cititorilor). Rosenstiel vede jurnalistul în al treilea rând ca navigator. Sarcina sa este să atragă atenţia publicului asupra faptelor, asupra ştirilor care sunt interesante. Rosenstiel numeşte asta good stuff. Şi în al patrulea rând el se aşteaptă ca un jurnalist excelent să poată conduce un forum. Literal el vorbeşte despre liderul de forum, care porneşte, coordonează şi formează discuţii. Un jurnalist deci, căruia nu îi este frică de dialogul cu cititorii săi, ci este chiar şcolit în acest sens.

Un jurnalist care este conştient de această schimbare a rolului său va găsi modalităţi noi pentru a reacţiona la maşinile private de copt pâine - fără a le condamna pe acestea. În schimb el poate plin de încredere să taie "mai" din întrebarea "La ce ne mai trebuie jurnalism?".


Dirk von Gehlen este redactor şef la jetzt.de. Tânărul magazin al Süddeutsche Zeitung a fost premiat în mai multe rânduri pentru îmbinarea dintre print şi online şi pentru integrarea cititorilor în procesul editorial. Cu peste 300.000 de vizitatori unici, jetzt.de este una dintre publicaţiile online germane cu cea mai mare rază de acoperire printre tinerii cititori.


În original Wozu noch Journalismus? Trend zur Brotbackmaschine în data de 8 Mai 2010. Reprodus cu acordul redacţiei germane PR Journal şi al autorului. Traducere Casa de Traduceri. Copyright 2010 PR Romania pentru versiunea în limba română.
Pin It

Parteneri

banca transilvania logo 2Logo-McCannPR PNG    rd logo home        Graffiti PR logo-1             

GMP logo 2         logo oxygen site        dccom LOGO nou site          Samsung logo black