24082017

Back Eşti aici:Home Articole Din istoria Relatiilor Publice Incursiune în Muzeul Relațiilor Publice din New York

Incursiune în Muzeul Relațiilor Publice din New York

Raluca Mihalachioiu NYC

Se spune că oamenii care nu-și cunosc istoria, riscă să o repete. E posibil să fi găsit singurul univers în care repetarea trecutului să fie de bun augur: fascinanta noastră lume a PR-ului. Spun asta pentru că aplecarea către începuturile meseriei noastre, către campaniile “primordiale”, către personalitățile care au scris istorie poate să constituie o sursă de inspirație chiar și pentru lumea comunicatorilor de astăzi.

Gândurile acestea m-au călăuzit pe străzile New York-ului în căutarea micului și ascunsului Muzeul al Relațiilor Publice. M-am simțit ca un erou de poveste pus să treacă printr-o serie de teste pentru a ajunge în locul unde PR-ul trăiește o Tinerețe Fără Bătrânețe. Spun asta pentru că pentru a ajunge în sala modernei biblioteci de la Baruch Collage ce adăpostește Muzeul Relațiilor Publice trebuie mai întâi să îți faci o programare, apoi să aștepți o confirmare și uterior să treci la vizitare.

Spre surprinderea mea, am primit email de confirmare chair de la Barry Spector, cel care alături de soția sa Shelley Spector a pus bazele acestui muzeu. M-am emoționat tare conștientizâd că schimb emailuri cu unul dintre apropiații lui Edward Bernays – “the father of public relations”. M-am simțit foarte aproape de istorie, m-am simțit ca un creștin care ar intra în legătură cu un prieten al lui Iisus Christos, ca un fanatic Apple care ar sta de vorba poate chair cu Steve Jobs.

A trebuit apoi să aștept câteva zile pentru a putea să văd cu ochii mei cele peste 600 de cărți (mare parte ediții princeps semnate de autori), zecile de exponate din istoria relațiilor publice (scrisori originale, obiecte din colecția personală a lui Bernays, diferite instrumente cu care lucrau oamenii de PR acum aproape un secol) și neprețuita colecție de înregistrări video și audio cu Bernays și alții care a jucat un rol important în istoria meseriei noastre.

Dar a meritat așteptarea. Câteva zile mai târziu mă aflam în fața biroului de lucru al lui Bernays păstrat intact în ordinea în care l-a lăsat el înainte să moară. Am putut observa sub o mască protectivă de plexiglas câteva dintre newsletterele sale originale denumite “Contact”, o scrisoare de felicitare semnată de mâna președintelui Ronald Regan cu ocazia aniversării celei de-a 97a zile de naștere a mareului om de PR, primul capitol din cartea sa Propaganda, un exemplar original al programul oficial al celei de-a 25 aniversari a National Women’s Trade Union League of America din anul 1929 și un articol despre rolul femeilor in afaceri semnat de Doris Fleishman, soția lui Bernays.

Colaj MuzeuPR 1

Cel care mi-a structurat vizita și care mi-a spus poveștile din jurul fiecărui obiect din Muzeul Relatiilor Publice a fost un absolvent de Istorie cu Magna Cum Laude cu studii aprofundate in Biblioteconomie – Steven Culco. Pregătirea lui Steven, grija și venerația pe care le arăta față de colecția muzeului și nu în ultimul rând  importanța pe care a acordat-o vizitei mele m-a făcut să conștientizez încă o dată faptul că mă aflu într-un loc încărcat de istorie.

Vizitând muzeul am aflat ceva care m-a apropiat sufletește și mai mult de Bernays. Este vorba de faptul că și-a dedicat ultimii ani din viața încercând să aducă recunoaștere profesiei de specialist relații publice și să o ridice la nivelul meritat printr-o procedură de licențiere la fel cum se întamplă în avocatură, medicină sau arhitectură. Practic, și-a folosit ulimele eforturi într-o campanie de PR pentru PR.

“Datorită faptului că expresia “relații publice” se află astăzi la nivelul comun, oricine, indiferent de educație, experiență, caracter sau conștiință se poate autointitula practician al relațiilor publice. Acesta este principalul motiv pentru care PR-ul are de suferit de pe urma unui număr mare de șarlatani și incompetenți care se autointitulează PRiști.”, a afirat Bernays într-unul dintre discursurile sale.

Deși la vârsta de 100 de ani a reușit a pună pe masa Senatului American inițiativa legislativă cu nr 374 din 1993 care ar fi introdus atât obligativitatea licențierii cât și a aderării la un cod de etică al întregii industrii, aceasta nu a obținut voturile necesare pentru a se transforma în lege. Capitolul a rămas așadar deschis, iar părerea mea este că e de datoria noastră, a practicienilor de azi ai acestei meserii să continuăm lupta pentru ridicarea nivelului de profesionalism și pentru înlăturarea percepțiilor mai puțin pozitive legate de PR-iști astazi.

Pe lângă biroul lui Bernays, impresionante pentru orice PR-ist adevărat care vizitează acest muzeu vor fi:

•    Cutia de tablă de Lucky Strike verde în jurul căreia s-a desfășurat Campania “Torțele Libertății” de încurajare a femeilor să fumeze în public. Bernays a rezolvat o problema a industriei producătoare de tabac exploatând un curent social aflat în creștere în acea vreme: emanciparea femeilor. Aceasta este însă o campanie pe care ulterior a regretat-o profund atunci când au fost demonstrate efectele nocive alte fumatului și când nu a reușit să o facă pe soția sa să renunțe la obieceiul care i-a adus în cele din urmă moartea în 1980.
•    Posterul și medalia aniversară realizate cu ocazia balului Edison Ford organizat la Jubileul de Aur - 50 de ani de la inventarea becului cu lumina incandescentă
•    Cateva dintre primele comunicate de presa trimise vreodată
•    Primele editii ale cărților publicate de Bernays semnate de autor
•    Foarte multe scrisori, documente și fotografii care au aparținut “părintelui relațiilor publice”

Colaj MuzeuPR 2

Cei care nu ajung prea curând peste ocean, se pot bucura online de colecția muzeului de cărți și articole aici: http://www.prmuseum.org/books-and-articles/ sau de inregistrări video aici: http://www.prmuseum.org/videos/

Dacă aungeți totuși în New York vă încurajez să vedeți colecția muzeului și să atingeți măcar o data același obiecte pe care le-au atins și cei care au întelemiat profesia noastră. Nu uitați să vă faceți o programare: https://jfe.qualtrics.com/form/SV_5nCF5yIV1AxkGc5. Iar dacă simțiți că vă puteți implica și mai mult, vă încurajez să donați (http://www.prmuseum.org/donate/)  pentru ca muzeul să se poată dezvolta și să ajute din ce în ce mai mulți priacticieni de relații publice să repete istoria dezvoltând campanii cel putin la fel de valoroase ca cele de la începuturi.


Fotografii realizate de Victor Maschek

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site