28032024

Back Eşti aici:Home Articole Etica in PR Etica si relaţiile publice

Etica si relaţiile publice - Evolutia eticii in Relatii Publice

Index articole

IV  Evoluţia eticii în relaţii publice

Apariţia relaţiilor publice a generat numeroase probleme etice în Statele Unite, deoarece agenţiile de presă (J. E. Grunig & Hunt, 1984) obişnuiau să înfăţişeze realitatea într-un mod exagerat, plin de senzaţie şi, prin urmare, deformat. Eduard Bernays, considerat "părintele relaţiilor publice", a numit perioada dintre 1850 şi 1905 ”era publicului damnat” (Cutlip et al., 2006). Agenţii de presă ofereau publicitate aproape la orice preţ, lucru care a generat o reputaţie nefastă relaţiilor publice moderne. Abia în 1906 s-a pus problema eticii în practica relaţiilor publice, o dată cu principiile formulate de Ivy Lee. Declaraţia sa pune accent pe necesitatea furnizării de informaţii corecte, ceea ce a dus la o nouă etapă a practicii relaţiilor publice, şi anume, a ”publicului informat”.

Unul dintre primii specialişti în PR care au susţinut că practicianul de relaţii publice trebuie să acţioneze aşa cum o face consilierul etic în management a fost John W. Hill (Heath & Bowen, 2002). Preocupările sale s-au centrat pe teme din zona responsabilităţii sociale sau managementului problemelor şi, atât activitatea sa de consilier, cât şi cărţile sale din domeniul relaţiilor publice au la bază principii etice (Hill, 1958, 1963). Înţelegerea relaţiei dintre etică, managementul problemelor şi efectele pe termen lung ale politicii de business (Hill, 1958, p. 16), face din Hill nu doar unul dintre cei mai de succes practicieni ai secolului său, ci dovedeşte, în plus, o ”conştiinţă corporatistă” (Ryan & Martinson, 1983, p. 22).

Conflictele civile din anii 1960 au impus atât guvernului cât şi sectorului de business un grad mai mare de responsabilitate şi, astfel, relaţiile publice s-au îndreptat către forme mai deschise, mai etice şi mai responsabile social. Dezvoltarea managementului problemelor (Chase, 1976) i-a obligat pe oamenii de business la decizii etice şi, în mod similar, relaţiile publice (J. E. Grunig & Hunt, 1984) s-au mulat pe nevoia de acurateţe a publicului. Deşi cercetările (Bivins, 1989; Pratt & Rentner, 1989) au arătat că înainte textele de PR acordau o foarte mică pondere eticii, în ultima decadă s-a constatat o creştere a interesului în acest sens. Fără o pregătire care să le dea posibilitatea de a oferi consultanţă în probleme etice, practicienii de relaţii publice aflaţi la începutul carierei şi-ar putea limita promovarea în funcţie.

În ciuda eforturilor relaţiilor publice moderne de a se îndrepta către consilierea pe probleme de etică, totuşi acestea au o ”istorie pătată”, după unii critici (Parsons, 2004, p. 5). Aşa cum se petrece cu orice profesie aflată la început, drumul firesc este către modele etice de comunicare. Cu toate că începuturile aceste profesii sunt umbrite de o reputaţie negativă, se pot constata eforturile acesteia de a depăşi stadiul de simplă diseminare a informaţiilor, şi de a se implica în crearea unui climat etic pentru comunicare.

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP