Etica jurnalistică

razvan_tudorBucuria fara margini care te cuprinde ca jurnalist atunci când realizezi un material în exclusivitate foarte greu ar putea fi explicata celor care nu a au facut acest lucru vreodata. Poate ca sentimentul este asemanator momentului constientizarii unei mari descoperiri. În tot cazul ceea ce primeaza pentru jurnalist, variaza de la caz la caz.
Si totusi care poate fi principala motivatie care arunca un jurnalist ca sa spunem asa în "bataia pustii"? Dorinta de a scoate adevarul la iveala, curiozitatea, sau pur si simplu un interes economic! Lista poate continua în mod cert, deliberat ma voi opri însa la ultimul aspect mentionat.

"Eneteresu’ si profitu’ neica", dupa cum spunea cineva odata, misca lucrurile din loc.
În toata ecuatia asta nu putem sa nu ne oprim sa facem o observatie privind modul de organizare si functionare al unei institutii de presa din România. Cu foarte mici exceptii, în spatele fiecareia se ascund interese economice si politice. Cum toata lumea pare sa accepte acest lucru devine de la sine înteles ca în loc sa citesti un ziar ca sa te informezi te vei uita pe cel putin trei sau patru ca sa vezi cum s-au întâmplat în fapt lucrurile. Nu includ aici consumatorii captivi, victima propriilor obsesii acoperite cu mare succes de tabloide de toate felurile.

Paradoxal, aceasta atitudine de a te informa (am putea spune deopotriva verifica) din mai multe canale mediatice ar trebui sa se rasfrânga, cel putin în sondaje, prin scaderea încrederii acordata presei. Totusi locul care-i revine cu predilectie, în ultimii ani, locul trei, situeaza mass-media dupa biserica si armata.

Nu este scopul acestui material sa descopere care sunt referentiale pe baza carora perceptia publicului este indusa în eroare, dar as extrapola problema încrederii la nivel individual în sfera etica si as pleca de la un exemplu relevant tuturor.

Practic, atunci când merg la doctor prejudecata de la care plec este una simpla: daca îl "omenesc" o sa ma trateze bine. Foarte rar cineva este dispus sa se joace cu sanatatea proprie si sa se lase în voia sortii. În acel moment de vedere economic, stimulentul aplicat de român are o finalitate foarte clara: captarea atentiei doctorului si crearea unei relatii de încredere. Cu alte cuvinte: te platesc sa ai grija mai bine de mine si sa îmi spui tot ceea ce ar trebui sa stiu ca sa ma ajuti sa ma vindec.

Trecând mai departe, acest tip de tranzactie se regaseste inclusiv în zona mass media. Stimulentul (publicitate comisionabila, cadouri, bani, alte bonusuri) pe care omul de PR îl aplica jurnalistului are în vedere exact aceeasi finalitate: captarea atentiei individuale, într-o faza initiala, si stabilirea unei relatii de încredere reciproca. Cu alte cuvinte te platesc ca sa scrii despre mine favorabil si sa ma anunti ori de câte ori se spune ceva rau despre mine.

Cercul este vicios însa. Nu întotdeauna se întâmpla asa: stimulentele pot fi cerute direct de catre jurnalist, în momentul în care reprezinta interesele economice ale trustului sau din ce în ce mai rar cele personale. Ce se întâmpla atunci? Un material care dauneaza clar imaginii entitatii pe care o reprezinti apare iar ceea ce ti se spune ca om de PR este faptul ca o campanie va continua daca … stimulentele nu apar.

Aceeasi situatie probabil ca se regaseste si în actul medical, care poate fi conditionat chiar de catre medic. Cazuistica devine astfel comparabila. Si totusi, în sfera medicala odata cu aparitia serviciilor private, aceste aspecte au fost rezolvate si juramântul lui Hipocrat a intrat într-o noua era: platesti, primesti… chitanta si îngrijirea. Dilema etica nu sfârseste decât aparent. Dar care ar putea fi solutia pentru mass media?

Codul etic

O solutie aplicata cu succes peste ocean (în Statele Unite) a fost acordarea unei mai mari atentii valorilor etice la care se raporteaza jurnalistul si mai ales separarea conducerii economice a mediei de cea redactionala.

În România, prima institutie de presa care si-a publicat propriul cod etic pe web site este postul de televiziune recent înfiintat: The Money Chanel. Potrivit directorului, Lucian Sârb, initiativa are ca temei credibilitatea în fata audientei si a surselor. În acest fel, spune el, reusim sa evitam suspiciunile pe care audienta sau CNA-ul le-ar putea avea la adresa informatiilor prezentate pe post. Aceasta "polita de asigurare" pe care ti-o aduce recunoasterea publica a valorilor pe baza carora functionezi nu ar avea nici o valoare daca toate prevederile nu ar fi si asumate. În acest sens angajatii postului mentionat au semnat acest cod etic si au consimtit indirect ca el nu reprezinta altceva decât un indicator al demnitatii jurnalistice.

Dar ce se întâmpla cu cealalta parte a presei. Sa fie constrângerile unui cod etic prea mult pentru libertatea presei? Sau tine doar de pubertatea breslei care le mai da astfel ragazul sa spuna si sa publice lucruri trasnite.

Revenind la eterna dilema pe care orânduirile sociale o au în privinta stimulentelor aplicate coercitiv sau economic pentru a descuraja comportamente inacceptabile social. Pe cine pedepsesti pe cel care consuma droguri sau pe cel care le distribuie. Daca îi pedepsesti pe amândoi scade consumul de droguri? Dar daca legiferezi consumul? Se obtine efectul scontat? Atunci cum încurajezi scaderea consumului? La fel si cu prostitutia? Si de ce nu, si cu coruptia?

În concluzie daca suprema victorie a diavolului a fost sa ne convinga ca nu exista am putea conchide cu oaresice întristare ca suprema înfrângerea a jurnalismului ar fi sa ne convinga ca etica breslei este o chestiune relativa. Si asta, binenteles, conform declaratiilor celor trei surse.

Razvan Tudor are o experienta de 9 ani în marketing bursier si lucreaza ca Marketing & Communications Manager în cadrul Bursei Romane de Marfuri. În paralel, a pus bazele unui curs de Web marketing pe care l-a sustinut în cadrul unui program educational derulat în tara.
Copyright 2007 Forum for International Communications