Ana Sișu: Comunicarea din spațiul public a atins limite considerabile ale distorsionării adevărului

Ana Sisu

Dincolo de discuții inflamate în cercuri restrânse, nu văd să se întâmple mari luări de poziție. Și, uite așa, realitatea ne arată că pot apărea decizii care pun etica la colț, pe termen lung – Ana Sișu, Head of PR & Influence, Ogilvy Group Romania, în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR.

Considerați că ar trebui să vorbim mai mult despre etică în PR – în școli, organizații și în spațiul public?

Cred că ar trebui să vorbim mai mult despre etică, în general. Comunicarea din spațiul public a atins limite considerabile ale distorsionării adevărului. Dar, din păcate, dincolo de discuții inflamate în cercuri restrânse, nu văd să se întâmple mari luări de poziție. Și, uite așa, realitatea ne arată că pot apărea decizii care pun etica la colț, pe termen lung.

Este exemplul acestei uluitoare decizii a ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior) care a scos disciplinele Deontologie și Legislație media/Dreptul comunicării din lista disciplinelor obligatorii pentru programele de comunicare și relații publice. O fractură de logică, nici nu știu cum să îi spun.  

Deontologia nu trebuie să fie o materie opțională, ci obligatorie. Nu poate fi transformată într-o opțiune. La noi, iata, pare că nu este necesară. Gândul că un for superior care se ocupă de asigurarea calității în învățământul superior (!!!!) consideră ca în PR și în zona comunicării publice nu este relevantă etica profesională, deci nu e necesar ca viitorii comunicatori să plece în meserie cu norme și practici deontologice, mi se pare greu de înteles.

Deontologia și cunoașterea legislației sunt esențiale pentru orice profesie. Nu ne putem aștepta ca lucrurile să meargă spre bine dacă le dam elevilor, încă de pe băncile școlii, informația că se poate fără reguli și norme stabilite și respectate, în primul rând de instituții publice relevante.

Dacă ar fi să schițăm un tablou al problemelor etice în industria locală de PR, cu ce ar trebui început?

Aș pune în capul listei lipsa pregătirii profesionale temeinice și a înțelegerii în profunzime a acestei meserii. La baza comunicării stă întotdeauna o nevoie (a clientului, a business-ului), iar omul de PR trebuie să fie capabil să o ințeleagă, să o contextualizeze și să o transmită corect. Este o meserie pe care se pun multe etichete: omul de PR manipulează, cosmetizează, “o dă din condei”, etc. Realitatea este că omul de PR trebuie să fie un consultant bine antrenat, un strateg cu viziune, cu capacitate de discernământ și preocupat să nu pericliteze comunicarea.

Un astfel de profesionist nu va recomanda niciodată clientului să falseze, ci să fie asumat și (îmi place mie expresia asta) să fie generos cu adevarul. Sigur că există situații (în special în comunicarea de criză) când nu poți să pui pe masă toate lucrurile, din rațiuni foarte obiective, nu din lipsă de etică. Ca și într-o problemă personală, când alegi să comunici doar ce este esențial, și într-o astfel de situație, cuvintele sunt importante, felul in care le folosești, de asemenea.

Omul de PR nuanțează pentru că, să fim serioși, aperi anumite interese, dar asta nu înseamnă că dacă albul e alb, tu vei spune că este verde și vei insista cu asta. Tot etic este să respecți confidențialitatea informațiilor pe care le deții. De aceea, vei cauta perspective ale exprimării unei situații care să te păstreze într-un teritoriu neutru, dar nu fals. Dacă ai denaturat o dată adevărul, așa îți va rămâne percepția publică.
În piața locală de PR, mi se pare că se vede tot mai mult lejeritatea cu care se acționează, lipsa de rigoare. Contextul social, politic, oamenii de comunicare din spatele politicienilor contribuie la îndoielile privind etica în PR. Nu putem judeca asta.

Care sunt cele mai importante conflicte morale în triunghiul PR - presă-public?

În comunicare sunt tot felul de conflicte etice de la diferențele de standarde profesionale, la conflicte de norme și valori, conflicte de interese, samd.

Lipsa încrederii este un prim generator de conflicte. Consecința anilor de manipulare masivă a diverselor cercuri de interese din presă și a oamenilor de comunicare, deopotrivă, se simte major astăzi.

Sun un jurnalist să îi dau o știre și primul reflex pe care îl am este să îi spun: să sții că nu te-aș fi sunat dacă nu m-aș fi gândit că e chiar de interes subiectul. Eu sunt acel gen de om de PR care, prin prisma formării într-o industrie grea și în ani în care presa avea multă forță, nu am reflexul de a vinde cu orice preț, ci mai degrabă de a găsi un punct comun de discuție. Sun și când “trebuie”, dar am o abordare rezervată și încerc să stârnesc interes, nu să îl forțez. Oamenii reacționează la o abordare corectă și, indiferent care este rezultatul, vor aprecia că nu le pierzi vremea.

Cât despre public…el ce să mai creadă? Este bombardat de informație. Toată lumea îi vinde ceva, presa, brandurile (cu comunicatorii din spate). În ceața asta, omul de PR trebuie să aducă un echilibru, să dea sens comunicări, să fie un consultant echilibrat el insuși.

La ce standarde deontologice/coduri de etică vă raportați când aveți îndoieli profesionale?

Un profesionist este primul care vrea ca standardele meseriei sale să fie respectate. Și atunci își dorește ca aceste standarde să fie reglementate legal, ca să fie sigur că există o instanță la care poate apela, în caz de necesitate.

Industria noastră își caută reperele și informațiile în cadrul asociaţiilor de relaţii publice reprezentative, cum este Asociația Română de Relații Publice (ARRP), spre exemplu. Apoi, există întotdeauna exemplul de lângă tine, cazurile de best practice (inclusiv internaționale) la care poți să faci apel oricând pentru sanity check. În cazul meu specific, în Ogilvy, ca parte din unul dintre cele mai mari grupuri de comunicare din lume, am acces la un know-how și o expertiză solidă. Pentru că afară, ce să vezi, industria este mult mai reglementată și regulile sunt reguli.

Ce instrumente considerați că ar fi eficiente în descurajarea practicilor imorale?

Sumarizând ce am spus mai sus, un cadru legal bine pus la punct. Fără reguli, nu se întamplă nimic. În discurs, toți spunem că suntem buni, în realitate, însă, dacă nu avem o motivație (legală), mai închidem ochii. Dincolo de subiectul pe care îl dezbatem noi aici, este vorba despre natura umană. Minunată, dar perfectibilă cu reguli bine aplicate.


Interviu realizat de Dana Oancea în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR.