28062017

Back Eşti aici:Home Articole Comunicare interna Anca Oreviceanu, Dacia și Grup Renault România: Generațiile foarte tinere aderă mai puțin la valori de tip tradițional, dar asta nu înseamnă că evită corporațiile

Anca Oreviceanu, Dacia și Grup Renault România: Generațiile foarte tinere aderă mai puțin la valori de tip tradițional, dar asta nu înseamnă că evită corporațiile

Anca Oreviceanu 2Continuăm seria dialogurilor cu profesioniştii de comunicare internă. Astăzi, episodul 5 alături de Anca Oreviceanu, Director Comunicare la Dacia și Grup Renault România. Îi mulţumim pentru participare şi deschidere.

Cum defineşti statusul actual al comunicării interne ca disciplină de business?

Cred că din ce în ce mai multe companii înțeleg care este rolul comunicării interne, deși unele nu știu încă unde să o poziționeze (la comunicare sau la resurse umane). Comunicarea internă este o necesitate, mai ales în companiile mari, pentru că prin ea poți să atingi mai multe scopuri: de informare, dar mai ales de motivare și de angajament.
Simt nevoia să fac diferența între companii după mărime în primul rând pentru că, într-o firmă mică, de 10, 50, 200 de angajați e ușor să îi strângi pe toți la un loc și să le explici care e strategia, să faci o petrecere la sfârșit de an sau să le comunici ce și cum se întâmplă în caz de criză. Însă atunci când ai mii de angajați, eventual împărțiți în mai multe sedii/orașe/țări lucrurile se complică și trebuie să găsești metode eficiente ca mesajul să ajungă la toată lumea, să fie clar și să fie înțeles.
Aici intervine comunicarea internă ca domeniu important, chiar strategic pentru business.

În plus, comunicarea internă nu are doar rolul de a transmite informația de sus în jos, are și rolul de a asculta, de a lua pulsul publicului intern, astfel încât compania să răspundă cât mai bine așteptărilor oamenilor din interior.

Ce a rămas specific comunicării interne şi ce părţi ale activităţii tradiţionale s-au diluat sau chiar au dispărut din aria de interes a disciplinei?

Nu cred că sunt părți care au dispărut, ci mai degrabă s-au transformat.
Cred că timpul este resursa de care dispunem din ce în ce mai puțin, acest lucru incluzând și timpul pe care un angajat este dispus să îl aloce pentru a citi și înțelege un mesaj din partea companiei. De aceea, el trebuie să vină într-o formă adaptată: scurt, atractiv, vizual. Iar acest lucru este valabil pentru orice arie a comunicării interne: campanii, evenimente, reviste, newslettere etc.

De câtă agilitate are nevoie un comunicator intern pentru a face faţă schimbărilor tehnologice, structurale şi de context?

Ultimii ani sunt caracterizați de o schimbare permanentă, nu numai la nivel tehnologic, ci și de business. Mediul economic se schimbă destul de repede datorită (sau din cauza :)) tehnologiei, strategia evoluează mai repede decât până acum, cerințele clienților și ale colegilor se schimbă și ele și răspunsul trebuie să fie pe măsură.
Evident, e nevoie să cunoști în primul rând publicurile interne (da, vorbim de mai multe categorii de public) și să înțelegi care sunt nevoile lor și cum evoluează. Apoi, trebuie să fii la curent cu tot ce apare nou și să vezi ce se poate adapta pentru compania ta și în ce orizont de timp. Unele soluții sunt tentante, dar dacă implementarea lor durează prea mult, s-ar putea ca până le pui în practică să fie deja perimate din punct de vedere tehnologic sau al nevoilor clienților interni.  

Generaţia Millennials pare mai puţin dornică să se identifice cu valorile corporatiste. Crezi că tehnicile de segmentare şi abordare a publicului intern ar trebui să fie mai sofisticate decât sunt în prezent?

Pentru o companie ca a noastră, cu 16.000 de angajați, care are de la designeri, ingineri, economiști, până la muncitori, cu foarte multe niveluri ierarhice, segmentarea publicului intern este oricum un element de bază, pentru adecvarea mesajelor și a canalelor. Apoi, într-adevăr, intervine și diferența între generații, pe care va trebui din ce în ce mai mult să o luăm în considerare, atât din punct de vedere canale, cât și conținut.

Dacă vorbim despre canale, tehnologia și caracterul ei din ce în ce mai accesibil tind să diminueze diferențele între consumul media (în care includ și media interne) al diferitelor generații. Balanța înclină clar spre online, spre conținut foto și mai ales video și diminuarea textelor.

Cât privește relația Millennials-corporații, cred că discuția este mai complexă. E drept că generațiile foarte tinere aderă mai puțin la valori de tip tradițional, dar asta nu înseamnă că evită corporațiile. Cred că este răzvrătirea specifică vârstei, pe care a avut-o fiecare generație la rândul ei. Grupul Renault are în fiecare an 200-300 de stagiari, din care mulți sunt apoi angajați. Companiile IT au o medie de vârstă foarte scăzută. Nu cred că e nevoie neapărat de o schimbare a valorilor, ci mai degrabă a modului cum sunt comunicate și, mai ales, trăite în companie. Iar dacă în companie găsești în primul rând pasiune și echipă, oamenii rămân.  

Cum se traduce walk the talk în comunicarea internă?

Să fii transparent, să ai coloană vertebrală, să faci ceea ce te-ai angajat să faci și să îți tratezi întotdeauna cu respect clienții interni.

Cam ce trebuie să înţeleagă tinerii colegi care vor să devină comunicatori interni?

În primul rând trebuie să înțeleagă că, deși la o primă vedere e un domeniu glamour, comunicarea presupune foarte multă muncă și foarte multă flexibilitate. Dacă își doresc rutină sau o viață așezată, cu program 9-17 nu și-au ales bine domeniul, pentru că lucrurile, bune sau rele, se întâmplă de foarte multe ori înainte sau după program.
Apoi, cunoașterea limbi române și a unei limbi străine (cel puțin) este de bază, alături de logică, organizare, un pic (sau mai mult) de digital, muuuultă răbdare și diplomație.
Comunicarea internă sau externă este un domeniu foarte frumos, dar în care doza de neprevăzut este uneori considerabilă, iar succesul sau eșecul unui eveniment poate să stea într-o decizie pe care o iei pe loc, fără a avea uneori toate elementele. E o doză de risc, la început foarte stresantă. Cu timpul, stresul nu scade, dar cumva te obișnuiești să îl gestionezi. Iar satisfacțiile sunt pe măsură.
Eu am intrat în acest domeniu oarecum din întâmplare, făcând o alegere de moment la finalul liceului. Uitând-mă în urmă, nu aș schimba nimic :)


Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania.

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site